Te-ai gândit măcar o dată cum ar fi să fii student în afară? Nu doar să înveţi la o universitate cu nume mare, ci să trăieşti pe pielea ta această experienţă, cu tot ce vine la pachet: cursuri într-un alt sistem, oameni din toată lumea, mai multă libertate, dar şi mai multă presiune să te descurci singur.

Viaţa academică în afară nu înseamnă doar un CV mai bun, ci şi adaptare, autonomie, competiţie şi multe decizii pe care trebuie să le iei singur. Pentru mulţi tineri din generaţia ta, studiile în străinătate sunt astăzi o opţiune reală, care poate să însemne mai multă expunere, alte oportunităţi şi un start diferit în carieră, dar şi o ieşire serioasă din zona de confort.

Pentru Horia Timofti, alegerea de a pleca la studii în afară nu a venit dintr-un impuls şi nici dintr-o dorinţă de a rupe legătura cu România. Tânărul spune că s-a gândit mult înainte să ia decizia şi că a încercat să înţeleagă foarte clar ce câştigă şi ce pierde dacă pleacă. Deşi se simţea bine în Bucureşti şi credea că aici se pot face multe, a ajuns la concluzia că, pentru domeniul în care voia să se formeze, avea nevoie de mai multă deschidere.

„Am decis că acolo e drumul meu, drumul era în afară, erau alternativele.

M-am gândit destul de mult înainte dacă ar merita să rămân şi care ar fi, practic, costul de oportunitate al deciziei mele de a pleca să fac şcoala în afară, să termin universitatea în afară”, a spus el la ZF Live.

Iniţial, Horia se pregătea pentru drept şi se gândea chiar la un traseu în care să combine dreptul cu economia. La un moment dat, şi-a dat seama însă că nu vrea să renunţe la partea numerică şi că economia este direcţia care i se potriveşte mai bine.

Astfel, a analizat mai multe opţiuni din Europa, de la Londra şi Olanda până la Spania şi Viena, iar în final a ales Bocconi, din Italia, universitatea care i s-a părut că oferă cel mai bun mix între rigoare academică, partea tehnică şi reputaţia internaţională.

„Eu am preferat Bocconi pentru că am crezut că-mi oferă un echilibru între tehnic, între cunoştinţe şi între un parcurs academic riguros, precum şi o expunere şi un nume relevante pe plan internaţional”, explică tânărul.

După doi ani la Bocconi, spune simplu că este mulţumit de alegerea făcută. Experienţa de student în afară nu a fost însă exact cum şi-o imagina.

Dacă înainte credea că provocările vor fi mai ales academice, a descoperit că începutul înseamnă mai mult adaptare, autonomie şi viaţa de zi cu zi într-un mediu nou. În acelaşi timp, apreciază faptul că informaţia predată este aplicată şi că universitatea îi oferă exact tipul de formare pe care şi-l dorea.

„Provocările pe care am crezut iniţial că o să le am nu sunt aceleaşi. Am crezut că voi fi provocat mai mult academic şi am aflat că dificultăţile din viaţa de student în afară sunt altele, cel puţin în primele luni, şi ţin de adaptare şi autonomie”, spune el.

În ceea ce priveşte românii, tânărul spune că nu sunt foarte mulţi în grupa lui, dar că există totuşi o prezenţă clară la nivelul întregii generaţii.

„Noi avem cursuri diferite care sunt împărţite în clase, iar clasele au cam 120-130 de studenţi. Fiecare curs are un număr desemnat de clase la începutul anului, în funcţie de cerere şi de câţi studenţi au intrat la acel curs. Pe toate cursurile, toate programele facultăţii, ar fi undeva la 100 de români într-o generaţie de 2.000 de studenţi.”

Pentru viitor, Horia are deja în plan un semestru de exchange la Londra, iar după ce termină licenţa, în 2027, vrea, cel mai probabil, să continue cu un master, fie la Bocconi, fie tot la Londra.

Chiar şi aşa, nu vede acest drum ca pe unul care îl îndepărtează definitiv de România. Din contră, spune că şi-ar dori să se întoarcă. „Nu am plecat din dorinţa de a scăpa de România. Şi, în acelaşi timp, chiar îmi doresc să mă întorc”, afirmă Horia.

El priveşte România ca pe o piaţă care se dezvoltă şi care ar putea deveni, în viitorul apropiat, locul în care să revină pentru a face parte din ecosistemul financiar pe care îl urmăreşte acum de la distanţă. Nu exclude însă nici varianta de a rămâne mai mult timp afară, mai ales dacă oportunităţile din centre precum Londra vor fi mai potrivite pentru zona tehnică spre care se îndreaptă.

Una dintre observaţiile lui cele mai clare în ceea ce priveşte experienţa studiilor în afară este legată de diferenţa dintre şcoala românească şi mediul universitar internaţional.

Liceul din România, afirmă el, i-a oferit o bază bună de cunoştinţe, dar ceea ce i-a lipsit a fost exerciţiul deciziei şi al iniţiativei.

„Mie mi-a făcut foarte mare plăcere să merg la liceu şi mi se pare că am rămas cu o mulţime de cunoştinţe sau poate şi cu un mod de gândire diferit, util mai departe, care pe mine, în primul an la facultate, la Bocconi, m-a propulsat în anumite domenii, în anumite subiecte. În acelaşi timp, şcoala românească îţi dă un traseu foarte clar şi puţină putere de decizie”, spune tânărul.

Într-un context în care piaţa muncii devine tot mai competitivă, mai ales din cauza schimbărilor aduse de AI, dincolo de cunoştinţe, skilluri şi talent, tinerii au nevoie tot mai mult să se diferenţieze prin experienţă, internshipuri şi networking.

„Părerea mea este că networking-ul devine din ce în ce mai important, pentru că există o ciocnire, o bătaie continuă între uzul de AI din partea angajatorului şi al angajatului”, adaugă el.

Povestea lui Horia Timofti este, de fapt, povestea unui tânăr care a plecat pentru mai multă expunere şi mai multe opţiuni, dar care încă se uită spre România ca spre un loc în care s-ar putea întoarce.