Şedinţa CSM s-a terminat însă cu o sesizare către Inspecţia Judiciară împărţită ostentativ echitabil pe culori politice, având ca obiect nu numai declaraţia lui Ponta, ci şi afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu prin care "a devoalat date" din dosarul Microsoft şi calificarea Curţii de Apel drept "pluton de execuţie" de către liberalul Varujan Vosganian după condamnarea colegului său Sorin Roşca-Stănescu. Preşedintele Băsescu a reacţionat imediat, acuzând CSM că face politică, ceea ce ll-a împins pe premierul Ponta să replice printr-o reclamaţie adresată ambasadelor străine pe tema periclitării de către preşedinte a independenţei justiţiei.

Cu aceasta, campania electorală a fost total confiscată definitiv de comentariile politicienilor şi ale susţinătorilor lor din presă despre raporturile dintre taberele politice şi justiţie, după ce deja începuse să fie clar dominată de ştirile de la DNA şi ANI despre dosare de parlamentari, ex-miniştri şi candidaţi la preşedinţie. Cazul Petrotel Lukoil a ajuns, astfel, chiar mai productiv politic decât cazul Microsoft, pentru că în chestiune au fost de această dată acuzaţii de evaziune fiscală şi spălare de bani la scară mare contra unei companii ruseşti, în contextul în care conflictul din Ucraina a tensionat la maximum relaţiile dintre UE-SUA şi Rusia, în vreme ce campania electorală din România candidaţii nu ştiu cum să se poziţioneze mai repede drept proamericani şi proeuropeni până-n măduva oaselor şi să-i demonizeze pe adversarii lor drept antiamericani, antieuropeni şi, cum altfel, proruşi.

Intervenţia premierului Ponta, motivată evident de pericolul direct pe care l-ar reprezenta pentru el în campanie închiderea Petrotel şi afectarea companiilor dependente de activitatea rafinăriei ploieştene (Oltchim, Oil Terminal) le-a permis deci adversarilor lui Ponta o nouă şarjă de atacuri pe tema presupusei rusofilii a acestuia. Ponta a fost portretizat, astfel, fie ca un potenţial dictator care asupreşte procurorii şi ar trebui să fie cercetat penal pentru obstrucţionarea justiţiei, fie ca un amic al ruşilor, care apără interesele Lukoil fiindcă vrea să scoată România din UE şi s-o apropie de Rusia şi China.

Ulterior, criticile au căpătat o altă turnură, după ce preşedintele Traian Băsescu a prins prilejul spre a-şi arăta din nou în public vitejia antirusească, anume spre a sublinia că între el şi Ponta, el e singurul politician curajos şi faţă de Moscova, şi faţă de investitorii ruşi din România. Preşedintele i-a invitat în termeni direcţi pe cei de la Lukoil să plece din România dacă nu respectă legea şi a invitat guvernul să răspundă la şantajul Lukoil cu naţionalizarea Petrotel, spre a acoperi gaura provocată la bugetul statului de evaziunea fiscală descoperită de procurori la Lukoil.

Scandalul s-a încheiat între timp, odată cu repornirea rafinăriei de către Lukoil, dar episodul va rămâne să conteze ca unul important în campania electorală, chiar dacă important doar prin nivelul lui de zgomot şi nu pentru că ar fi schimbat cumva părerile deja formate ale alegătorilor despre politicienii lor preferaţi.