La începutul lui 2024, Florence Poirel, o franţuzoaică stabilită în Elveţia şi aflată în plină ascensiune profesională la Google Zurich, a luat o decizie care i-a surprins pe toţi colegii: şi-a dat demisia dintr-un rol de top, într-una dintre cele mai dorite companii din lume, şi a ales să îşi acorde timp. Avea 37 de ani, o carieră solidă construită în peste un deceniu de muncă, un salariu anual de aproape 390.000 de dolari şi economii de 1,5 milioane de dolari. Ar fi putut continua să urce pe scara corporatistă. În schimb, a ales să se oprească, scrie CNBC

Surprinzător, plecarea ei nu a fost cauzată de epuizare sau nemulţumire profesională. „Echipa era plăcută, munca era suficient de interesantă. Pur şi simplu mi-am dat seama că timpul petrecut cu oamenii pe care îi iubesc este cel mai important”, spune ea.

Această claritate a venit odată cu relaţia cu partenerul ei, Jan, coleg la Google, cu 17 ani mai în vârstă.

 „Mi-am dat seama că nu pot aştepta pensia clasică pentru a mă bucura de timpul petrecut cu el — atunci el ar fi fost deja mult mai în vârstă”, explică ea.

Florence era de mult timp o economisitoare disciplinată, dar momentul de revelaţie a făcut-o să adopte filosofia FIRE – „Financial Independence, Retire Early” – care încurajează economisirea şi investirea agresivă pentru atingerea independenţei financiare devreme.

„Atunci am realizat că nu mai era nevoie să tot urc pe scara corporatistă. Ajunsesem într-un punct în care era suficient, eram fericită şi liberă să fac altceva”, spune ea.

Povestea ei începe însă cu o altă decizie radicală. În 2013, lucra într-un job de marketing în Belgia care nu o împlinea.

După o săptămână grea, un coleg i-a spus „Qui ne tente rien n’a rien” – „Cine nu riscă, nu câştigă”, o frază care avea să schimbe tot.

Weekendul acela a fost hotărâtor. Luni şi-a dat demisia, şi-a făcut bagajele şi s-a mutat la Dublin, în Irlanda, fără job şi fără conexiuni. Acolo a obţinut rapid un contract la Google într-un rol de moderare a conţinutului, cu un salariu de aproximativ 60.000 de dolari anual.

În următorul deceniu, a urcat constant: a schimbat echipe, a fost promovată, iar în 2017 s-a mutat la Zurich, unde a intrat în zona de project management şi leadership. În 2024 ajunsese la vârf, într-un rol foarte bine plătit şi stabil. Tocmai de aceea, decizia de a pleca nu a fost una uşoară.

„Să spui nu unui astfel de venit poate fi intimidant”, recunoaşte ea.

Totuşi, în aprilie 2024, Florence şi Jan au demisionat împreună şi au intrat într-o perioadă de mini-pensionare de 18 luni, finanţată din economii. De atunci, îşi petrec zilele înotând în lacul Zurich, călătorind prin lume şi oferind sesiuni de career coaching pentru femei.

 „Am crezut că mă voi plictisi foarte repede. Dar a trecut un an şi jumătate şi nu a existat niciun moment de plictiseală”, spune ea.

Nu exclude o revenire în câmpul muncii, dar doar în condiţiile ei: part-time sau în roluri care îi aduc satisfacţie personală. „Viaţa este prea scurtă şi prea frumoasă pentru a o petrece în totalitate la birou, când putem fi în natură, cu familia şi prietenii, făcând lucruri care ne aduc bucurie”, spune Florence.

Povestea ei surprinde perfect un fenomen care prinde tot mai mult contur în rândul profesioniştilor din tehnologie: nu mai este vorba doar despre a câştiga mai mult, ci despre a avea control asupra propriului timp.