An de an întrebăm, aflăm şi prezentăm care sunt acţiunile de responsabilitate socială derulate de companiile din România. Şi vedem că este deja un fenomen în toată regula. Aproape că nu există companie care să nu aibă un departament, o strategie sau măcar un interes în domeniul CSR. Firme mai mici sau mai mari au proiecte şi programe, chiar oameni dedicaţi care se ocupă de responsabilitate socială şi sustenabilitate. „CSR nu e acelaşi lucru cu sustenabilitatea, nu trebuie puse în aceeaşi <oală>”, puncta în urmă cu ceva timp un sociolog implicat într-un studiu legat de acţiunile de sustenabilitate din România. E drept, nu sunt acelaşi lucru, dar poate că ar trebui să ne întrebăm dacă sustenabilitatea poate exista fără CSR. Poate fi viitorul mai bun fără să gândim cum putem ajuta? Sună simplist, dar responsabilitatea socială, în puţine cuvinte, se reduce la acţiuni benefice pentru alţii. Exemplele sunt nenumărate şi singura limită este imaginaţia. Pentru a enumera doar câteva exemple, ne bucurăm cu toţii să vedem acţiuni cum sunt realizarea de spitale pentru copii bolnavi, acţiuni de sprijin pentru vârstnici singuri, de curăţenie în parcuri, demersuri pentru susţinerea copiilor din medii defavorizate pentru acces la educaţie şi continuarea studiilor, oferirea de timp, emoţie, cunoştinţe şi bani pentru a face o diferenţă în bine pentru altcineva, pentru comunitate.

Responsabilitatea socială corporativă – sau CSR-ul, cum îl ştim mai simplu – nu este o invenţie locală. A fost preluat, adaptat, aplicat mai întâi timid, apoi tot mai structurat de companiile din România. Au apărut ONG-uri care fac lucruri din ce în ce mai ample, sonore, de impact.

Ce e cu adevărat interesant e felul în care, în ultimii ani, CSR-ul începe să nu mai fie doar un set de acţiuni „venite de sus”, ci devine ceva ce prinde viaţă din interiorul organizaţiilor. Tot mai multe companii aleg să meargă dincolo de proiectele clasice de CSR şi încurajează un model în care angajaţii devin iniţiatorii. Adică abordarea „employee-driven” – când ideile pornesc de la oameni, iar compania le susţine, le creşte şi, de multe ori, le potenţează prin dublarea sau chiar triplarea sumelor strânse pentru cauze în care echipele cred cu adevărat. Este un model care transformă complet relaţia dintre companie şi comunitate. Pentru că atunci când angajaţii se implică, cu convingere şi cu dorinţa sinceră de a face bine, impactul nu se vede doar în afara organizaţiei, ci şi în interior: în coeziune, în motivaţie şi în sentimentul că fiecare contribuţie contează. Or aceasta este fix genul de idee care joacă un rol important în motivarea generaţiilor tinere, pentru care jobul este mai mult decât simpla monetizare a timpului şi abilităţilor lor, este terenul în care au nevoie să găsească un sens real.

În România, CSR-ul a devenit mai mult decât un gest de responsabilitate – e o punte între business şi comunitate. Companiile care investesc în cauze relevante şi implică activ angajaţii nu doar că aduc schimbări pozitive în jur, ci îşi consolidează cultura organizaţională şi loialitatea echipelor. Iar când binele comun devine parte din strategie, toată lumea câştigă. Un astfel de catalog, care reuneşte exemple de măsuri concrete, necesare şi folositoare pentru cei din jur fie comunităţi, mediu sau urmaşi şi – până la urmă – pentru noi înşine, este o dovadă de echilibru şi normalitate. Cu atât mai mult cu cât lumea pare s-o fi luat complet razna, drepturi şi libertăţi esenţiale sunt tot mai restricţionate iar grija faţă de mediu dispare din agenda guvernelor care altădată dădeau tonul în acest domeniu (de pildă administraţia Trump nu numai că nu mai agrează obiectivele de protecţie a mediului, dar pare că a renunţat cu totul la orice grijă faţă de planetă; Rusia dă frâu liber torturii – aceasta fiind doar cea mai recentă măsură şocantă; s-a propagat în media mesajul legat de eutanasierea persoanelor fără adăpost. Şi să nu uităm de genocidul din Gaza).

Acesta nu este un top, ci un produs care poate avea rol inspiraţional, poate chiar motivaţional. Vă prezentăm în paginile următoare proiecte din sfera CSR derulate de companii care au răspuns propunerii redacţiei BUSINESS Magazin de a povesti ce au (mai) făcut pe parcursul ultimului an în terenul responsabilităţii sociale. Pentru că deşi se spune că faptele bune trebuie făcute în „linişte”, ele pot inspira şi astfel mai mulţi dintre noi putem gândi şi acţiona cu mai multă grijă şi preocupare faţă de alţii, mai puţin norocoşi, dar şi faţă de generaţiile următoare.

Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef, BUSINESS Magazin