Guvernatorul se referea, evident, la disputele din jurul salariului minim pe economie, care a fost fixat la 500 de lei pentru 2008 dupa negocierile cu sindicatele, in ciuda faptului ca exista in continuare presiuni politice si sindicale pentru o noua majorare. E drept ca amenintarea cea mai mare nu vine pentru moment dinspre factorul politic; acelasi Isarescu recunostea ca Romania va avea de-a face pe mai departe cu presiuni de majorare a lefurilor de pe urma „mesajelor transmise de muncitorii romani din strainatate“ privind ceea ce castiga ei acolo.

Saptamana trecuta, Asociatia Romana a Antreprenorilor din Constructii (ARACO) a facut cunoscut ca salariul minim brut in constructii pentru 2008 a fost stabilit, prin intelegere cu sindicatele, la 570 de lei pe luna, cu perspectiva de a atinge 800 de lei la sfarsitul anului, in incercarea de a opri exodul de forta de munca, fenomen despre care conducerea ARACO spune ca pericliteaza evident proiectele de constructii aflate in desfasurare.

Presedintele ARACO, Laurentiu Plosceanu, spune ca lipsa de forta de munca este atat de acuta, incat ca metoda de pastrare a muncitorilor romani s-a gandit chiar la acorduri cu alte state pentru schimb de lucratori ori la contractarea acestora prin agentii de plasare, intr-un sistem asemanator cu cel de impresariere a fotbalistilor, care sa despagubeasca angajatorul atunci cand un muncitor se „transfera“. Pana ce asemenea planuri vor fi realizate, Plosceanu a recunoscut insa ca necesarul de 150.000 de oameni din constructii va fi acoperit la anul mai ales prin aducerea de personal din tarile asiatice si din fosta Iugoslavie, pentru ca firmele nu-si pot permite sa ofere muncitorilor romani salarii comparabile cu cele pe care ei le capata in strainatate. Iar cu aceasta ne intoarcem la factorul politic, pentru ca atat reprezentanti ai puterii, cat si ai opozitiei au anuntat ca studiaza (respectiv ca vor adopta, daca vor veni ei la putere) masuri de stimulare financiara a lucratorilor romani doritori sa se intoarca din strainatate.

Nici o forta politica nu a avut insa capacitatea de a face oferte concrete sau de a calcula impactul lor asupra economiei in toate sensurile.