Poem Chocolat, brandul românesc de ciocolată artizanală pornit de antreprenoarea Vera Maxim, a făcut recent primul pas în Bucureşti, cu o locaţie în Piaţa Amzei, după o investiţie de 500.000 lei. Povestea lui începe însă la Brăila, oraşul natal al fondatoarei, în 2022, ba chiar mai devreme, în 2006, când ea a deschis atelierul Poem Caffe, devenit între timp una dintre locaţiile de referinţă ale oraşului de pe Dunăre.

Într-o dimineaţă, căutam un loc drăguţ unde să beau o cafea bună”. Cam aşa începe drumul în lumea ciocolatei pentru Vera Maxim. Un business pornit practic dintr-o nevoie simplă. „Nu l-am găsit, pe vremea aceea nu existau cafenele, aşa că am decis să îl creez eu. De la nevoia de cafea s-a născut Poem Caffe: un spaţiu primitor, unde cafeaua, cărţile şi dulciurile se împletesc firesc.” Locaţia a fost aleasă natural, chiar în oraşul natal, Brăila, deşi tânăra absolventă de ASE nu avusese chiar acest plan în minte iniţial. „După ce am absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, m-am gândit să mă întorc acasă, deşi nu plecasem iniţial cu ideea asta. A fost o decizie firească, venită din ataşament”, povesteşte ea. Schimbările aduse de pandemie au creat pentru tânăra antreprenoare şi noi oportunităţi, atunci când a decis să se concentreze mai mult pe zona de ciocolaterie.

Aşa a luat naştere Poem Chocolat, în 2022. În noua locaţie din Capitală, vânzările de ciocolată prelucrată şi transformată în produse finale sunt estimate la 3 tone pe an, magazinul urmând să aducă un plus de 1,35 milioane de lei în cifra de afaceri. Ciocolata, principalul motor al afacerii, provine preponderent din America de Sud. Per total, compania estimează o cifră de afaceri de 18 milioane de lei pentru 2025. Odată cu extinderea în Bucureşti, numărul total de angajaţi ajunge la 60.

În paralel, în 2024 a fost finalizată o investiţie de 14 milioane lei în achiziţionarea şi renovarea completă a unui imobil monument istoric din Brăila, care găzduieşte acum un laborator şi un concept de cafenea, ciocolaterie, gelaterie şi cofetărie.  „Avem încă un proiect în Brăila, dar deocamdată îl ţin secret, va fi foarte frumos!”, mărturiseşte Vera Maxim.

Dincolo de business, strategie şi cifre, rămâne totuşi întrebarea: care este ciocolata preferată a unui specialist în ciocolată? „Îmi place foarte mult ciocolata Grand Cru Peru, 64% masă de cacao. Din ea am creat bomboanele mele preferate: una cu ganache de trei tipuri de vanilie (Papua Noua Guinee, Tahiti şi Madagascar) şi alta cu cafea de origine Peru.” Iar când vine vorba de prăjituri, Vera Maxim rămâne fidelă clasicilor francezi.

Eşti absolventă de ASE. Cum ai ajuns să faci studii de patiserie la Paris şi ce şcoală ai urmat acolo? Cât de mult costă un astfel de curs pentru un tânăr pasionat de cofetărie?

Am decis să plec în Franţa după ce am realizat că în România nu găseam specialişti care să facă produse de cofetărie la nivelul pe care mi-l doream. Aşa am ales École Lenôtre, una dintre cele mai bune şcoli, unde am studiat patiserie clasică franţuzească şi viennoiserie în module scurte, de câte o săptămână. În total, am investit aproximativ 10.000 de euro în aceste cursuri. Ulterior, am continuat formarea prin masterclassuri şi cursuri specializate, atât în ţară, cât şi în străinătate, cu maeştri renumiţi precum Silvian Miron, Pierre Mirgalet, Dubovic, Ramon Morato, Amaury Guichon şi Alexandre Bordeaux.

Cum arăta piaţa de cofetărie şi patiserie din România în momentul în care te-ai întors din Franţa? Cu ce provocări te-ai confruntat?

Când am început, piaţa cofetăriilor era dominată de produse clasice. Nu se găseau mousse-uri de ciocolată, macarons, pâte à choux sau tarte moderne. Majoritatea cofetarilor foloseau ciocolată surogat şi frişcă vegetală, pentru că smântâna naturală era considerată prea scumpă. Provocarea a fost să introduc ciocolata veritabilă, de patru-cinci ori mai scumpă. La început, prăjiturile cu mousse de ciocolată au fost privite cu neîncredere, dar, în timp, publicul a început să le aprecieze şi să le ceară.

Te-ai gândit vreodată să rămâi la Paris sau să te întorci să profesezi acolo?

Nu. Mi-am dorit doar să muncesc o perioadă acolo, însă businessul din România a avut nevoie de prezenţa mea permanentă. Îmi place foarte mult Parisul, admir felul în care lucrează patiserii francezi şi mă inspiră de fiecare dată când merg. Dar să locuiesc definitiv într-o altă ţară, nu, nu aş face asta niciodată.

Cum apreciezi piaţa forţei de muncă pe acest segment, cât de uşor sau de greu este să găseşti angajaţi? Aveţi programe de training pentru ei sau găseşti oameni deja pregătiţi? 

Piaţa forţei de muncă în acest domeniu nu oferă, în prezent, cofetari foarte bine pregătiţi. De aceea, noi îi formăm direct în laboratorul nostru. Avem un program de pregătire, evaluăm anual competenţele şi facem gradarea cofetarilor şi patiserilor. În general, toţi colegii au fost pregătiţi intern. Identificăm talentele şi îi încurajăm să urmeze direcţia potrivită – ciocolaterie, patiserie, decor. Ne dorim ca pe viitor să deschidem şi o şcoală, unde să formăm profesionişti pregătiţi pentru piaţa românească.

Sub brandul Poem Chocolat există acum două locaţii, la Brăila şi Bucureşti. În ce alte oraşe ai vrea să extinzi activitatea?

Ne dorim o prezenţă în mai multe oraşe mari. Deocamdată, nu am stabilit exact care va fi următoarea destinaţie. Suntem în etapa de analiză a pieţei. Am prospectat Viena şi luăm în calcul unu-două oraşe mari din România, dar nu am luat încă o decizie finală.

De unde vine inspiraţia pentru modelele de dulciuri pe care le produceţi?

Inspiraţia vine din absolut orice: natură, artă, trenduri culinare sau experienţe zilnice. Mă inspiră un fruct, o floare, un miros sau un condiment pe care îl descopăr şi îl asociez imediat cu o idee de desert. Sunt mereu conectată la ceea ce fac şi am tendinţa să transform tot ce descopăr în sursă de inspiraţie pentru cofetărie.

De unde achiziţionezi materia primă? La ce ingredient nu faci rabat niciodată în reţete?

Fiind de mult timp pe piaţă, reuşesc să-mi găsesc materia primă, deşi nu este întotdeauna uşor. Sunt ingrediente pe care nu le găsesc la calitatea dorită, iar atunci prefer să nu prepar produsul decât să fac compromisuri. Când merg la târguri în străinătate, îmi procur materii prime speciale. Dacă furnizorii îmi trimit altceva decât am comandat, prefer să renunţ la produs. Am chiar reţete care aşteaptă momentul în care voi găsi ingredientele perfecte.

Anul trecut, ai investit 14 milioane de lei într-o clădire istorică din Brăila. Intenţionezi să faci şi alte investiţii similare în Brăila sau alte oraşe? Cât de importantă este locaţia într-un business „dulce”?

Investiţia în reabilitarea clădirii istorice a fost un proiect de durată şi de suflet. Investiţia s-a întins pe o perioadă de 8 ani cu pauze, cu stagnări, din diverse provocări pe care le-am întâmpinat. Pentru mine personal a fost o mare împlinire să văd proiectul finalizat. Desigur vom continua să ne dezvoltăm, avem încă un proiect în Brăila, dar deocamdată îl ţin secret, va fi foarte frumos!

Locaţia într-un business ca al nostru este esenţială. Ne adresăm unui public cunoscător şi produsele noastre sunt produse premium, aşadar locaţia trebuie să fie în concordanţă.

Cum a evoluat gustul pentru ciocolată al consumatorului român? Contează mai mult preţul în alegerea deserturilor cumpărate sau calitatea şi brandul?

Consumatorul român a ajuns la un nivel de maturitate în ceea ce priveşte dulciurile. Este un public informat, care a călătorit şi ştie să facă diferenţa între un produs bun şi unul mai puţin reuşit. Desigur, preţul contează, dar românii sunt dispuşi să plătească mai mult pentru calitate şi pentru un brand în care au încredere, poate mai mult decât consumatorii din alte ţări.

Cât de importante sunt concursurile internaţionale pentru un cofetar şi care este principala lecţie cu care pleci de la ele?

Concursurile internaţionale sunt extrem de importante pentru un cofetar. Oferă o evaluare clară a nivelului la care se află, prin comparaţie cu cei mai buni profesionişti din lume. Este o experienţă care deschide orizonturi, stimulează inspiraţia şi motivează dezvoltarea profesională. Pentru un cofetar, participarea la astfel de competiţii este esenţială pentru evoluţie şi încredere în propriile forţe.

Ce prăjitură nu ai făcut încă niciodată, dar vrei să o ai într-o zi în ofertă?

Încă nu am făcut Sainte-Honoré, dar o voi face. Vreau să readuc în meniu Tarte Citron şi Paris-Brest. În plus, am în plan o prăjitură cu smochine, o creaţie personală, pentru care încă lucrez să găsesc ingredientele perfecte.