Peste puţine zile 1 Decembrie va declanşa tot amalgamul de românism pe care îl ştim şi îl putem face - români de care suntem mândri, idei care ne leagă ca naţie, concepte de care avem nevoie pentru a rezista într-o lume „ată„: globalizată, polarizată, afectată, supravegheată.

Pe lângă acest tip de manifestări, binevenite şi justificate, cred că este momentul ca societatea să îşi propună un program mare, important, de genul „să plătim datoria externă„ al lui Ceauşescu (în acest caz mulţi români au crezut că vor trăi mai bine după şi cred că dezamăgirea lor a fost un motivator important în decembrie ‘89) sau „să intrăm în NATO, UE sau lumea civilizată„ de după ‘90. Cred că un concept precum adoptatea euro este mult prea abstract pentru motivarea oamenilor, dar cred că lumea ar reacţiona la un program naţional de îmbogăţire.

Programul Naţional de Îmbogăţire, care să tranforme agricultura de autoconsum în ferme, acestea integrate, la rândul lor, într-un lanţ naţional de preluare şi procesare a produselor. Programul care să demonstreze tinerilor să mizeze pe învăţătură şi pe antreprenoriat şi pe seriozitate, nu pe şmecherie şi pe tun. Programul care să estompeze îndemnuri fals naţionaliste. Ideea că România este o piaţă mare, cu 20 de milioane de consumatori, unde creditele, săpunul, carnea şi băuturile pe cap de locuitor lasă loc de creşteri de cifră de afaceri, indiferent de contextul economic, este greşită.

România este în primul rând o ţară săracă şi mediul de afaceri va creşte, mai ales după această criză, numai dacă nivelul de trai va creşte. Trebuie ca România inertă de la ţară şi din orăşelele muribunde să înceapă să se mişte - slujbe, mici întreprinderi, finanţări, producţie; scenariul îl cunoaşte toată lumea. Orice om de afaceri lucid ar trebui să ceară mediului politic să lase românii să se îmbogăţească, este singura condiţie de creştere viitoare, fără de care credinţele de genul „valoarea consumului pe cap de locuitor e sub media europeană, este loc de afaceri„ rămân simple prostii.

Ajutând poporul să iasă din sărăcie, temperând elanurile unor politicieni care altfel nu ţin minte nici ce bilă în ce urnă trebuie să bage, dar care susţin planuri de austeritate, sugerând decizii, făcând lobby, educând, protestând, chemând, finanţând, exemplificând şi influenţând, un program naţional susţinut de mediul de afaceri, de antreprenori şi de multinaţionalele cu activitaţi la noi poate forma România de mâine. Asociaţii patronale puternice, vocale şi proactive, camere de comerţ bilaterale, grupuri de companii sau giganţi economici pot influenţa administraţii ineficiente şi politicieni corupţi.

Alternativă nu există! Oricine vrea creşteri anuale, eventual de doi digiţi, trebuie să îşi managerieze nu numai propria companie, ci şi zona de influenţă, cea geografică sau cea socială.

Mi se pare că privirile iscate de maestrul Eugen Bratfanof, un extraordinar artist care trăieşte şi munceşte în Tulcea şi care este unul din pictorii mei preferaţi, se potrivesc cel mai bine cu tot ce am spus până acum.