La emisiunea Viaţa ta este un business, de pe Aleph Business, în care un antreprenor/executiv vorbeşte despre cariera lui profesională, l-am întrebat pe Cosmin Marinof, CEO Dertour România, unul dintre cei mai mari tour-operatori, pentru cine ar lucra gratis un an, într-un an sabatic. El mi-a răspuns: pentru fraţii Pavăl, de la Dedeman.

Ca opţiuni, au mai fost Ion Ţiriac, Dan Ostahie de la Altex, Daniel Dines de la UiPath, doar ca să dau câteva exemple.

Este interesant cum fraţii Pavăl de la Dedeman, care nu cred că au dat mai mult de cinci interviuri de când sunt antreprenori, adică de peste 30 de ani, reuşesc să stârnească un asemenea interes.

Nimeni nu ştie ce este în spatele Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială românească internă construită de la zero, dar cred că foarte multă lume, foarte mulţi antreprenori tineri şi-ar da un an din viaţă pentru a vedea cum se conduce, cum se desfăşoară acest business.

La ce interes există pentru Dedeman, fraţii Pavăl ar putea să deschidă lejer o academie de business, în care oamenii să vină ei să plătească pentru a învăţa ceva.

Poate, în timp, firmele antreprenoriale româneşti, antreprenorii români care sunt consideraţi de succes ar vrea să-şi deschidă „bucătăria” către piaţă, pentru ca alţii să aibă posibilitatea de a învăţa ceva din ceea ce fac ei.

De altfel, nu cred că este vorba numai despre fraţii Pavăl.

Cred că ar fi extrem de interesant să stai în spatele oricărui om de afaceri, oricărui antreprenor român, pentru a vedea, pentru a auzi cum se face business, cum se conduce un grup, cum se iau decizii, cât de mult este fler/instinct în business şi cât de mult ţine de o anumită raţiune economică în luarea unei decizii.

Ceea ce nu spun antreprenorii la care se uită ceilalţi antreprenori este că foarte mult din parcursul lor şi al companiei a ţinut de noroc, de o anumită decizie pe care, peste ani, nu ar mai fi luat-o.

Noi, când vedem un business, când discutăm cu antreprenorul, omul de afaceri, patronul din spatele acelui business, vedem numai lucrurile frumoase, lucrurile de suprafaţă. Foarte, foarte rar antreprenorii vorbesc despre eşecurile lor, despre deciziile greşite, despre banii pierduţi, despre luptele care se dau în interiorul propriilor companii. De altfel, aici este partea cea mai interesantă pe care noi am vrea s-o scriem.

Marile cărţi care descriu viaţa unui antreprenor încearcă să scoată în evidenţă imaginea frumoasă a poveştii sau a personajului. Cele mai multe cărţi din business au o doză foarte mare de ipocrizie, istoria businessului este văzută în roz, iar antreprenorii sunt puşi pe un piedestal.

Dacă oamenii îi admiră şi vor să fie ca ei, până la urmă nu are sens să dărâmi statuia.

A conduce un business nu este ceea ce se vede în filme, este o luptă continuă cu piaţa, cu produsele şi serviciile vândute, o luptă continuă cu vânzările şi marketingul, o luptă continuă pentru a ţine cheltuielile sub control. Pe măsură ce o afacere devine tot mai mare, ea nu mai poate fi condusă antreprenorial, ci trebuie să devină birocratică, structurată, pusă într-o organigramă şi o matrice pentru a nu face implozie.

Dacă la începutul unui business orice decizie luată este o decizie bună, pentru simplul fapt că nu ai ce pierde, pe măsură ce afacerea devine tot mai mare şi are în spate tot mai mulţi bani, deciziile sunt luate mai greu, tot mai greu, pentru că acum antreprenorul, proprietarul, patronul are ce pierde şi nu vrea să piardă.

Antreprenorii români de succes, cel puţin aşa cum sunt văzuţi de către public, ar putea să facă ceva mai mult pentru businessul general şi să înceapă
să-şi deschidă porţile propriilor companii pentru ca alţii să intre şi să vadă cum se conduce un business, cum se discută cu compania, cum se ţin şedinţele de management, cum se iau decizii.

Modelul unui business, care la început se bazează pe instinctul antreprenorului, se schimbă în timp, în funcţie de dimensiunea la care ajunge, în funcţie de piaţă, în funcţie de vremuri.

Am spus-o şi o repet: cea mai simplă şi cea mai uşoară formă de educaţie de business se află, se învaţă din cărţi, chiar dacă povestea este foarte mult romanţată.

Dacă antreprenorii români, cei pe care alţii îi admiră şi ar vrea să lucreze gratis pentru ei într-un an sabatic, şi-ar dedica o oră pe săptămână pentru a povesti cum au făcut afacerea, ar ridica nivelul de cultură de business din societate, ar fi un exemplu pentru mulţi alţii care vin din spate.

Dacă vreţi să completaţi lista cu antreprenorii români pentru care aţi lucra un an gratis în anul vostru sabatic, sunteţi bineveniţi. Dacă printul este limitat, internetul, cloudul pot acomoda toate numele şi părerile voastre.    

(cristian.hostiuc@zf.ro)