Intalnire cu 20 de milioane de necunoscuti

Autor: Dorin Oancea Postat la 06 iunie 2011 45 afişări

Unde te intalnesti cu un necunoscut, intr-un oras necunoscut; nu stii locul de intalnire si nici nu poti contacta persoana respectiva. Unde te duci?

Un sociolog pe nume Thomas Schelling si-a pus aceasta problema candva in anii '50 si a facut un experiment cu un grup de studenti din Connecticut, carora le-a cerut sa isi imagineze scenariul de mai sus, orasul fiind New York. Pana sa raspundeti ca o intalnire este practic imposibila, trebuie sa aflati ca majoritatea studentilor au ales drept cel mai bun loc pentru intalnire ghiseul de informatii din gara Grand Central. Pentru ca nici ora de intalnire nu era precizata, aproape toti studentii au spus ca momentul cel mai potrivit pentru o intalnire este ora 12. Sociologul si-a extins aria de experiente si a cerut, de exemplu, insilor dintr-un alt grup sa aleaga un patrat pe o plansa cu 16 patrate; oamenii erau platiti daca toti ceilalti alegeau acelasi patrat.

Mai mult sau mai putin surprinzator, 60% din participanti au ales patratul din stanga sus. Intr-un alt experiment, echipe de cate doi oameni au fost puse sa aleaga intre "cap" si "pajura" intr-o banala aruncare cu banul, scopul fiind ca fiecare sa isi coordoneze raspunsul cu partenerul; 36 de insi din 40 au ales "pajura". Exemplelor de mai sus, pe care le-am luat dintr-o carte a jurnalistului american James Surowiecki, le-as adauga destul de cunoscutul truc "mar, rosu, Eminescu", adica sirul de raspunsuri pe care trei romani din patru il dau, pusi sa se gandeasca la un fruct, o culoare si un poet.

Ideea este ca oamenii izbutesc sa se coordoneze si, chiar daca nu stiu nimic despre New York, au sanse sa se intalneasca si sa ia pranzul impreuna, pot castiga bani gandindu-se la aceeasi portiune dintr-un plan sau pot alege partea norocoasa a banului. Schelling a tras concluzia ca exista o serie de repere care "aduna" demersurile umane - ele chiar se numesc astazi "puncte Schelling", cele care armonizeaza intentiile si asteptarile oamenilor, cu conditia ca fiecare dintre ei sa stie ca si ceilalti fac acelasi lucru. Este un model de coordonare care tine si de modelul cultural al insului occidental modern: gara si pranzul te duc automat cu gandul la intalnire, iar stanga sus este locul clasic de unde incepem sa citim sau sa scriem.

Pe de alta parte, nu putem nega coordonarea remarcabila de care dau dovada oamenii; pur si simplu, cei mai multi nu gresesc si, chiar in imprejurari potrivnice, aleg varianta castigatoare. Cu atat mai mult este de mirare indarjirea cu care romanii converg catre puncte ne-Schelling, lipsite de orice castig material sau spiritual, de orice relevanta pentru bunastarea proprie sau a natiei.

Apare de niciunde ideea schimbarii Constitutiei si, daca modificarea principalei legi a tarii se va realiza, ne putem transforma intr-un stat al bunului plac, unde diferenta dintre o avere licita sau ilicita se poate transforma intr-un joc tembel cu mintile si nervii unor oameni.

Alimentarea bugetului devine supremul tel al putinilor romani care mai muncesc si al companiilor care produc profit, iar de politicile bugetare nu se pot apropia nici macar judecatorii, daramite sa se pronunte in vreo cauza legata de TVA sau taxe si impozite.

Ideea, deja obositoare de cat de repetata este, ca un parlament unicameral de numai 300 de insi ne poate asigura viitorul senin, legile drepte, demersurile diplomatice si economice, chiar lapte si miere ieftine, ca deh, scad cheltuielile si numarul de hoti, este doar ipocrizie si politicianism ieftin.

Punctele Scheling adevarate sunt cresterea economica, aparitia de locuri de munca bine platite, implicarea autoritatilor locale in economie si atragerea de investitii in zonele oropsite, adaptarea economiei romanesti la jocul globalizarii si la noile reguli, deschiderea spre economiile emergente care fac acum legea.

Ne trebuie bani si sprijin pentru fermieri si nu vorbe goale despre agricultura care ar putea chipurile sa hraneasca 60 de milioane de oameni, dar care nu poate livra un kilogram de cirese cu gust nici macar in sezon. Ne trebuie investitii in energie, unde noua centrale din zece stau sa crape si abia pe urma ar putea Hidroelectrica sa se implice in meciuri de box. Infrastructura la tara si abia pe urma putem face terenuri de golf intre tarlalele lasate in paragina.

Teoriile spun ca multimile nu se prea inseala si aleg varianta cea mai buna, daca li se ofera modelul corect si premisele favorabile. Dar daca responsabilii acestei tari vor continua sa se manifeste ca pana acum, avem toate sansele sa nu ne mai intalnim niciodata, 20 de milioane de necunoscuti pierduti in fata birourilor lumii, cu pranzul la cantina saracilor.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
intalnire,
necunoscut,
Constitutie
/opinii/intalnire-cu-20-de-milioane-de-necunoscuti-8317072
8317072
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.