Ce incepe? Pai e simplu, in urma cu vreo zece ani Bell Helicopter a mai tatonat Romania si s-a aratat interesata de producatorul brasovean de elicoptere. Cazul a fost unul din subiectele predilecte ale presei pana in anul 2000, intens discutata si analizata fiind nu cumpararea IAR, ci conditia pusa de americani: cumpararea de catre Ministerul Apararii Nationale a 96 de elicoptere de atac AH1, botezate ulterior AH1RO Dracula.

Primele informatii legate de intentia romanilor de a cumpara elicoptere de atac americane apar in presa romana in 1995; ulterior se configureaza si intentia companiei americane de a participa la privatizarea IAR Brasov. Mai mult, in mai 1997, Ministerul Apararii Nationale, Fondul Proprietatii de Stat si Bell Helicopter semneaza o serie de documente care consfinteau principalele aspecte ale tranzactiei: achizitionarea a 70% din actiunile IAR, cumpararea a 96 de elicoptere de atac Super Cobra romanizate in Dracula; privatizarea fabricii din Brasov era conditionata de intrarea in vigoare a contractului de cumparare a elicopterelor Dracula, ceea ce a insemnat pentru partea romana si identificarea surselor de finantare. Costul programului, de circa doua miliarde de dolari, a starnit nemultumirea expertior Fondului Monetar International, care au contestat capacitatea Romaniei de a suporta o asemenea cheltuiala. Mai trebuie spus ca Romania traversa atunci o perioada de cadere economica (in 1998 media internationala vorbea de o Romanie in "default", in incetare de plati adica), asa ca obiectiile celor de la FMI par sa fi fost justificate cu totul. In societatea romaneasca contractul Bell Helicopter a generat cea mai intensa campanie anti-ceva vazuta pe plaiuri dambovitene de la revolutie pana atunci: in marea de critici s-au inecat toate argumentele putinilor sustinatori ai programului - posibilitatea ca Turcia sau alte state din estul Europei sa cumpere elicopterele de atac produse la Brasov sau infiintarea unui centru zonal de intretinere si reparatii. Cum n-au avut efect nici zecile de interviuri pe care directorul general al Bell le-a dat, pledandu-si cauza pe parcursul a catorva zile in care s-a aflat la Bucuresti.

Mai multe prelungiri ale termenului initial pana la care partea romana ar fi trebuit sa isi respecte clauzele contractuale (jumatatea lunii septembrie 1997) ma obliga sa folosesc un cliseu: nu au facut decat sa prelungeasca agonia unui contract fara viitor. Mai trebuie facuta aici o remarca, trebuind sa evidentiez ceea ce m-as multumi sa definesc, pentru a nu intra in balarii, drept o mostra de libertate americana: pozitiile opuse in care s-au aflat cei doi ambasadori americani care s-au aflat la Bucuresti in acea perioada: Alfred Moses a fost un sustinator deschis al afacerii Bell, in timp ce succesorul sau, James Rosapepe, s-a pronuntat public impotriva oricarei tentative a romanilor de a-si "cumpara" admiterea in NATO prin incheierea unor afaceri cu mari companii americane.

Dupa 2000 interesele europene au primat in Romania, iar calea Brasovului au luat-o cei de la compania Eurocopter, parte a concernului european EADS. Varianta aleasa de europeni a fost aceea a infiintarii unei societati mixte cu IAR, care a aparut oficial in decembrie 2001. Bine-bine, veti intreba, ce incepe, totusi? Pai e usor de prevazut aparitia unui nou vartej de interese in golful brasovean, in ochiul furtunii aflandu-se atat IAR, cat si nevoia de modernizarea a armatei romane, precum si intentia autoritatilor de a dota cu elicoptere Internele si o serie de institutii publice. In acest sens exista o hotarare de Guvern adoptata in urma cu circa o luna de zile care ofera posibilitatea Ministerului Administratiei si Internelor sa se doteze cu elicoptere, valoarea contractelor fiind de pana la 247 de milioane de euro, fara taxe si comisioane.

Pentru Bell datele problemei s-au schimbat esential: a fost singur la start in cursa in care s-a lansat in urma cu zece ani, dar in prezent rivalii europeni si-au stabilit deja un cap de pod in Romania; in urma cu un deceniu putea avansa un pret modest pentru IAR, dar in prezent romanii s-au invatat cu bani multi (vezi exemplele Petrom, BCR, CEC sau Electrica Muntenia Sud); aceiasi romani isi joaca acum cartile de pe cu totul alte pozitii, eliberati de spectrul default-ului si cu  o crestere economica de peste cinci procente de o buna bucata de vreme.

Dar rolul autoritatilor nu este nici pe departe asa de comod cum s-ar crede. Dotarea armatei la standarde NATO este un capitol care abia incepe iar zona masinilor zburatoare este de o sensibilitate aparte - romanii va trebui sa aleaga intre oferta americana si cea europeana si oricare va fi alegerea pe care o vor face, cineva tot ii va critica (vezi toate discutiile si disputele aparute in Polonia, Cehia sau Ungaria in perioada dotarii cu noi avioane, in unele cazuri au cazut guverne). Romanii abia au depasit scandalul fregatelor, iar contractul de securizare a frontierelor incheiat cu EADS sau cel de construire a autostrazii Bechtel numai comode nu au fost pentru autoritatile de la Bucuresti.

Asa ca nu pot evita un alt cliseu, cel al elefantului in magazinul de portelanuri: este abordarea Bucurestiului pentru discutiile ce vor veni.