"Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus." Asta e toata concluzia analitica dupa incheierea consultarilor presedintelui cu partidele si a lucrarilor Comisiei Voiculescu.

Fireste, pentru ca nu suntem romani decat in fractii mici si foarte mici, muntii nostri nu sunt mai mari decat niste dealuri, iar ridicolul soarece nascut de scremutul lor este la noi mai mult ridicol decat soarece. In schimb, scremutul, "domnule presedinte, doamnelor si domnilor", e bucatica rupta din "Fabulospirit" si poate n-ar fi rau sa-l inregistreze cineva ca brand national.

Ca sa recapitulam: am avut saptamana trecuta consultari ale partidelor cu presedintele Traian Basescu, oficial pentru a detensiona climatul politic. Neoficial, dar foarte aproape de adevarul istoric, consultarile au fost prilej de scoatere pe afis a unor solutii pe cat de insolite, pe atat de irealizabile: demisia presedintelui sau demisia premierului. Si chiar cand nu s-a abuzat de insolit, tot nu ne-am ales ceva cu adevarat important: presedintele n-a putut sa vina decat cu solutia testarii Guvernului in Parlament pentru a valida majoritatea lui Polichinelle, PNL-PSD-UDMR-PC sau, cu voia dumneavoastra, cu aceea a alegerilor anticipate.

Adica sa mearga guvernul Tariceanu in Parlament, sa ceara un vot de incredere pe care e destul de posibil sa-l treaca (mai ales daca lasa pe drumuri ministrii propusi de PD), pentru ce? Ca sa aiba PD material de pus pe afisele electorale din 2008? Nu stiu ce strategie electorala au democratii pentru urmatoarele alegeri, dar daca se bazeaza pe asa ceva, poate n-ar fi rau sa se gandeasca sa o schimbe. Pentru ca ma indoiesc ca la alegerile din 2008 injuratura de PSD va avea aceeasi greutate ca la scruti-nul din 2004; tind sa cred ca electoratul (si asa destul de alunecos) pe care se bazeaza PD va fi intr-o destul de mare masura avantajat de climatul economic pe care rau-famatul guvern liberal - acum cu sprijin PSD-UDMR-PC - l-a consolidat.

Nici varianta alegerilor anticipate nu e mai breaza: presupunand prin reducere la absurd ca vom ajunge acolo, se mai indoieste cineva ca la cat e de marginalizat PD pe scena politica, o sa-i fie de ajuns doar imaginea de locomotiva a presedintelui Traian Basescu ca sa ia majoritatea parlamentara?

Traim, asadar, intr-un cerc vicios, pe care unii se screm sa-l faca linie dreapta: presedintele nu are de ce sa-si dea demisia, pentru ca este aproape sigur ca va reveni in functie la un eventual scrutin prezidential; pe de alta parte, nici Guvernul nu are rost sa cada, pentru ca, cu plus-minus cativa ministri, ar reveni in aceeasi formula ori la votul din Parlament, ori la alegerile anticipate. Doar daca nu credem - chiar daca pare absurd - ca presedintele Basescu ar putea sa nominalizeze apoi un premier al actualei opozitii numai ca sa-l vada somer pe Calin Popescu-Tariceanu.

Revenind la chestiune, este scuzabil si de inteles daca v-a umflat rasul la enuntarea celor 19 capete de acuzare pe care Comisia Voiculescu i le-a imputat presedintelui, cu tot cu trimiterile la articolele din Constitutie. Chiar fara studiile juridice ale Noricai Nicolai, se vede limpede ca intre istoria din spatele celor 19 puncte si articolele din Constitutie aferente este o legatura la fel de solida ca aceea dintre dreptul constitutional si dreptul la a spune in public bancuri politice. Singura legitimare post-factum a Comisiei Voiculescu poate fi considerata determinarea lui Claudiu Saftoiu sa intre la audieri director SIE si sa iasa demisionar din functie, lasand in urma o tema serioasa de dezbatere cu privire la activitatea serviciului.

Cu toate acestea, din punct de vedere politic, se poate spune ca opozitia anti-Basescu si-a jucat cartea destul de bine: desi nu o spun in gura mare, cei-care-ii-poarta-sambetele-presedintelui sunt constienti ca sansa lor nu este referendumul de demitere a presedintelui, ci tocmai intarzierea lui. Asa ca membrii Comisiei nu si-au propus sa ofere argumente juridice solide pentru ca de la Curtea Constitutuionala sa se obtina un aviz favorabil suspendarii si apoi demiterii presedintelui; este mult mai comod sa profiti de fiecare zi in care ziarele intorc pe toate fetele o tema care erodeaza incet imaginea candidatului Traian Basescu tocmai prin aceea ca nu i se poate opune. Pentru ca, in afara de gestul radical de a-si da demisia, presedintele Basescu nu are o alternativa pentru iesirea din stransoarea lent-sufocanta a opozitiei: suspendarea prin votul Parlamentului mai poate fi intarziata, pentru ca nu exista inca avizul Curtii Constitutionale, iar daca se va trece si de aceste etape, nu e exclus ca pentru referendumul de demitere a presedintelui, opozitia sa aplice tocmai metodele pe care Cotroceniul le foloseste astazi in cazul Ministerului de Externe.

Ei, si atunci sa vedeti scremete!