Una dintre întrebările pe care şi le pun cei care fac o afacere, patronii mai mari sau mai mici, antrepreno-rii mai mari sau mai mici, este: dacă am profit, de ce nu am cash? Ei se referă la faptul că, în contabili-tate, în contul de profit şi pierderi, rezultatul este cu plus, au profit, dar când se uită în contul de cash, nu există niciun ban. Şi atunci îi acuză pe contabili că le ascund banii. De obicei, antreprenorii au prea puţine noţiuni de contabilitate atunci când încep businessul şi le este foarte greu să înţeleagă cum funcţionează această contabilitate, a spus la ZF Live Alina Goldenberg, care deţine o firmă de contabili-tate şi are o experienţă în acest domeniu de peste 15 ani. Este foarte greu de înţeles cum poţi să ai, în contabilitate, profit, dar în realitate să nu ai bani de salarii, de plata TVA-ului, să ai furnizorii la uşă cu fac-turi neplătite şi, bomboana pe colivă, să mai fii dator la stat cu impozitul pe profit. Contabilitatea este fascinantă şi oricine vrea să facă un business trebuie să o înţeleagă. În primul rând, trebuie să înţeleagă că poţi să înregistrezi vânzări, venituri, dar banii să ţi-i încasezi peste trei luni – varianta cea mai fericită – sau peste şase luni, sau niciodată. Sau poţi să înregistrezi cheltuieli, dar să le plăteşti peste trei luni, şase luni sau chiar niciodată. În orice moment, pentru o companie, cel mai important lucru este cash-ul şi mai puţin profitul, care poate să existe numai pe hârtie, pentru că, în realitate, în cash, s-ar putea să nu mai existe dacă nu reuşeşti să-ţi recuperezi banii din mărfurile sau serviciile vândute. Foarte mulţi an-treprenori nu au noţiuni de contabilitate când îşi încep businessul. Ei spun că treaba hârtiilor este a contabililor, dar în final ajung să se izbească întotdeauna de problema cash-ului, de lichidităţile care se adună în conturile bancare. A doua întrebare pentru cei care intră într-un business este: dacă firma este a mea, dacă eu sunt acţionarul principal sau chiar unic, dacă eu sunt directorul general, dacă eu sunt administratorul, de ce banii firmei nu sunt şi banii mei? La începu-turi, toţi confundă banii companiei cu banii proprii şi se comportă ca atare, adică îi scot când vor, fac orice plăţi pe care vor să le facă, indiferent dacă au sau nu legătură cu obiectul de activitate al firmei şi, în final, când vine Fiscul în control, se miră să afle că ceea ce au făcut poate să intre în categoria fraudă. Dacă firma este a mea, de ce banii firmei nu sunt şi banii mei?, se întreabă antreprenorii mai mari sau mai mici. Este foarte greu de explicat, este mai greu de înţeles, la început, că firma este diferită faţă de el, acţionarul, ca persoană fizică. Firma are propriile reguli de funcţionare, nu poţi să treci pe firmă toate cheltuielile care-ţi trec prin minte şi care, multe dintre ele, nu au legătură cu obiectul de activitate sau cheltuiala nu este documentată complet. Alina Goldenberg spune că a întâlnit cazuri în care, pe firmă, s-au cumpărat genţi Hermes. Prima variantă este ca ANAF-ul să considere geanta Hermes ca fiind o chel-tuială nedeductibilă sau, a doua variantă, dacă este documentată solid, dacă se demonstrează că, în procesul de funcţionare a firmei, un asemenea obiect era absolut necesar pentru imagine, pentru obţi-nerea unor contracte semnificative, achiziţia să fie considerată deductibilă pentru că este folosită în procesul de funcţionare a companiei. Spre exemplu, influencerii, care trebuie să arate bine! Optimizarea fiscală face parte din viaţa fiecărei companii, iar cei care conduc, acţionari sau administratori, trebuie să lucreze în favoarea companiei şi nu în favoarea statului. Adică, dacă pot să optimizeze o cheltuială din punct de vedere fiscal, trebuie să o facă, pentru că lasă în companie şi acţionarilor, în final, o valoare mai mare. Până la urmă, companiile trebuie să facă astfel încât să ajungă la cel mai mic rezultat impozabil, astfel încât să plătească cel mai mic impozit pe profit. A nu se confunda optimizarea fiscală, care este permisă de lege, cu frauda fiscală, atunci când acţionarii, administratorii îşi devalizează propriile com-panii pentru a le aduce în insolvenţă sau în faliment. Chiar şi după 35 de ani de capitalism, de când a apărut Legea societăţilor comerciale, educaţia financiară – cel puţin din punct de vedere contabil – a celor care intră în business este destul de redusă. Nu este niciodată târziu ca, atunci când îţi faci o firmă, să primeşti şi un ghid din partea Fiscului, cu modul practic de interpretare a contabilităţii: ce poţi să faci şi ce nu poţi să faci. Iar contabilii, care au treabă, cum se spune, doar câteva zile înainte de data de 25 a lunii, să-ţi spună cum funcţionează contabilitatea, ce legătură este între vânzarea unui produs sau a unui serviciu şi încasarea banilor, astfel încât să se înţeleagă de ce poţi să ai profit pe hârtie, în contabilitate, iar în realitate să nu ai niciun ban în cont. 

(cristian.hostiuc@zf.ro)