Acum două luni, Business MAGAZIN a avut o copertă – 100 de ani de viaţă, 70 de muncă şi o viaţă întreagă de consum. Cine câştigă? – legată de longevitate, atât ca speranţă de viaţă, cât şi ca ani de muncă. Multă lume zice că, odată ce speranţa de viaţă creşte – trăim mai bine, accesul la tratament este mai bun – vom munci şi mai mult. La toţi consultanţii vedem această teorie. Spre exemplu, profesorul Riaz Shah spune: „De ce să nu lucrez atâta timp cât sunt sănătos? Companiile care îşi dau seama de asta şi care valorifică această schimbare vor avea mult succes.” De ce cariera nu trebuie să se încheie la 60 de ani şi ce avem de câştigat din asta? Conform datelor statistice, până în 2024 populaţia europeană de peste 65 de ani a depăşit numeric populaţia sub 15 ani. În teorie, aceste idei sunt extraordinare. În practica de acum nu prea se aplică, pentru că, odată ce înaintezi în vârstă, de la o anumită vârstă începi să devii neangajabil dacă ai nenorocul să fii dat afară de undeva.

Deşi cei peste 50 de ani au experienţă, sunt obişnuiţi cu rutina muncii, nu prea sunt doriţi de companii. Un angajat de peste 50 de ani, ca să nu mai vorbim de unul peste 60 de ani, aproape întotdeauna va pierde bătălia cu un angajat de 25-30-35 de ani.

Din ce în ce mai mulţi angajaţi care au peste 50 de ani se confruntă cu situaţia în care, când îşi caută un alt job, au surpriza să nu-l găsească, să nu primească feedback, să nu-i caute nimeni. Dacă realizezi că începi să devii neangajabil odată cu trecerea anilor, soluţia salvatoare este de a ieşi la pensie cât mai repede. Problema este că, în momentul în care ieşi la pensie, veniturile scad cu 50-60%, ceea ce este o reducere destul de drastică. Cu această reducere de venituri, s-ar putea să nu mai poţi să susţii atât de bine longevitatea, un concept care costă bani. Ca să trăieşti bine după ce ieşi la pensie ai nevoie de bani pentru întreţinerea curentă şi pentru sănătate. Chiar ai nevoie de mai mulţi bani ca atunci când erai angajat full time.

Longevitatea se ţine, se menţine cu bani mulţi, pe care trebuie să îi acumulezi până când ieşi la pensie sau până când nu mai munceşti ca să obţii un venit curent. În teorie, longevitatea sună bine, speranţa de viaţă este mult mai ridicată ca acum 10-20-30-40-50 de ani, dar ca să nu trăieşti de la o pensie la alta, de la un CAR la altul, de la un Provident la altul, trebuie să ai bani. Tratamentele costă, medicamentele costă, tratamentul stomatologic costă, chiar foarte mult, totul costă. Noi vorbim despre faptul că la pensie vom călători în lume, dar pentru asta trebuie să ai bani şi din pensie nu prea poţi să ai bani pentru călătorii. În practică, ce companii ar vrea să lucreze cu angajaţi care au 70-80 de ani decât doar în cazuri excepţionale, când aceştia acoperă o poziţie care nu poate fi ocupată de către altcineva? Companiile au politici de a-i scoate imediat la pensie pe angajaţii care ating vârsta de pensionare. În acest caz, unde îşi mai pot găsi aceştia un job, pentru că poziţiile la stat nu sunt infinite? Statul, indiferent cât de social ar fi, nu-i poate angaja pe toţi, pentru că oricum are propriile probleme şi trebuie să dea oameni afară.

Sectorul privat nu are unde să îi angajeze, pentru că vin roboţii, vin aplicaţiile, vine automatizarea, vine digitalizarea. Iar acum vine şi inteligenţa artificială. Profesorul Geoffrey Hinton, considerat părintele inteligenţei artificiale, spune în FT de Weekend, numărul 6-7 septembrie, că „inteligenţa artificială îi va face săraci pe foarte mulţi oameni”. Această inteligenţă artificială, acest ChatGPT care înghite trilioane de dolari în investiţii, îşi va face simţită prezenţa, deja o face, în toate sectoarele economice şi, mai devreme sau mai târziu, va înlocui resursa umană. Elon Musk, patronul de la Tesla, este într-o cursă continuă pentru a ajunge să producă maşini numai cu roboţi. Şi începi să-l crezi după ce vezi ce a făcut cu Tesla, unde produce maşini pe bandă rulantă cu o fracţiune din forţa de muncă folosită de marii producători auto, care peste noapte au devenit vechii producători auto. Nu ştiu cum va arăta realitatea peste 10 ani, dar, deşi consultanţii cred că vom munci mai mult, companiile încearcă să înlocuiască cât mai repede forţa de muncă cu roboţi. Aşa că întrebarea este: unde vom munci la pensie?

Cine îi va mai angaja pe pensionari şi ce să facă, pentru că experienţa va pierde lupta cu roboţii, cu aplicaţiile şi chiar cu generaţiile mai tinere, chiar dacă aceştia au mai puţină experienţă. Cred că viitorul ne va duce într-un conflict generaţional, dar nu între generaţii, ca acum, ci între modele sociale şi tehnologice. Ca să poată susţine pensiile, în condiţiile în care veniturile încasate de stat nu vor creşte pe măsura necesităţii statelor sociale, capitaliste, pentru că forţa de muncă se va reduce, guvernele vor creşte impozitele şi taxele pe companii, vor impozita mai mult averile şi vor impozita, într-o formă sau alta, roboţii, aplicaţiile, serviciile digitale. Dar rămâne întrebarea: cine va plăti această longevitate, care va fi din ce în ce mai scumpă?   

(cristian.hostiuc@zf.ro)