Moromete fu intampinat de departe cu exclamatii. Iocan abia deschisese si poiana era plina, ca la sarbatoare. Silistenii venisera, ca in fiecare duminica, sa-l asculte pe Patanghel cum comenteaza gazetele cu Dumitru Nae si Cocosila. Dar cel mai mult le placea silistenilor cum le citea Moromete din ziar. Si cum le interpreta el pe toate cate erau scrise acolo, intr-un fel in care numai el stia sa o faca.

Au trecut saizeci de ani de la momentul pe care Marin Preda l-a descris in "Morometii", iar lucrurile s-au schimbat esential in Silistea-Gumesti. Poiana lui Iocan e pustie. Doar din cand in cand se mai opreste cate cineva sa-si adape animalul la batrana fantana din poiana, ramasa inca acolo. Iar silistenii nu se mai aduna sa dezbata ce scrie la gazeta - poiana lui Iocan s-a mutat in ograda fiecaruia dintre ei. Mai toti au televizoare si aparate radio, de unde isi iau singuri informatia si dezbaterea "de-a gata". Nu mai e Moromete lider de opinie, dar cate-un dram de Moromete e in fiecare dintre diversii invitati de la diversele talk-show-uri de televiziune.

Dar, desi au televizoare in sat - si, mai nou, cablu - urmasii Morometilor n-au renuntat chiar de tot la ziare. Ba chiar par destul de receptivi la miscarile publisherilor de la Bucuresti. "Unii s-au dat dupa Cristian Tudor Popescu si si-au facut abonament la Gandul, renuntand la Adevarul", spune Vasile, postasul satului. "Mai ales ca abonamentul e mai ieftin la Gandul cu 45.000 de lei", explica el. "Avem abonamente si la Jurnalul - mai multe decat la Teleormanul", mai spune Vasile, "de cand cu suplimentele astea in fiecare zi... Azi omul citeste despre medicamente si boli, maine de-ale bucatariei, poimaine de-ale gradinii si tot asa. Daca tot da un ban, de ce sa nu primeasca si ceva gratis, in plus?", spune Vasile, multumit de gandirea lui, turnandu-si o tuica.

In spatele vorbelor postasului din Silistea-Gumesti se afla, de fapt, o realitate de marketing. Reducerea pretului la abonament, promotiile si suplimentele (care induc ideea de gratuitate) sunt principalele motoare ale marketerilor din publishing, in ultima vreme. Un exemplu recent este cresterea spectaculoasa in ultimul Studiu National de Audienta a Jurnalului National, care a ajuns din urma Evenimentul Zilei  contrar tuturor previziunilor. Iar ceea ce se intampla in satul lui Preda se intampla, la alte proportii, si pe plan mondial, oricat ar parea de putin probabil.

Daca Morometii anilor 2000 par sa fi capatat un apetit pentru suplimente gratuite, "consatenii" lor din "satul global" au prins gustul ziarelor gratuite. Unul dintre principalele fenomene ale lui 2004 in presa scrisa e cresterea ziarelor gratuite, care au ajuns, in total, la 15 milioane de exemplare pe zi. Un adevarat fenomen, unul ingrijorator, dezbatut si in discutiile multor publisheri reuniti recent la Seul, la congresul anual al Asociatiei Mondiale a Ziarelor (WAN).

Diferenta dintre realitatea zugravita de postasul Vasile - care da glas jumatatii rurale a Romaniei, dar nu numai - si realitatea pe care publisherii din lume au exprimat-o recent in Coreea este de fapt o diferenta intre gradele de "curtare" a cititorilor. In timp ce romanii economisesc bani, spera sa castige ceva sau primesc ceva in plus cand iau un ziar, in alte tari sunt tot mai multi cititori care il primesc gratis, cu totul. Dupa unele estimari, audienta ziarelor gratuite a fost in jur de 30 de milioane de cititori, zilnic, in 2004. Iar tendinta se accentueaza.

Principala cauza este ascensiunea fulminanta a Internetului in deprinderile consumatorilor de media, obisnuiti acum sa primeasca gratuit informatia de pe alte canale. De aici si ascensiunea Internetului in bugetele advertiserilor. Iata o comparatie: anul trecut, numarul celor care au citit editiile electronice ale ziarelor a crescut cu 32% la nivel mondial fata de 2,1%, cat a reprezentat cresterea globala a vanzarilor de ziare (ceea ce, oricum, a reprezentat un reviriment fata de scaderea din anul anterior). Iar diferenta dintre cresterea incasarilor din publicitate a editiilor electronice si cea a incasarilor editiilor tiparite a fost de circa 17%, in favoarea primelor.

Si in Romania se contureaza tot mai vizibil aceasta tendinta. De exemplu, numarul cititorilor sitului Hotnews.ro - fosta revistapresei.ro - s-a dublat in ultimele sase luni, conform unor estimari ale Asociatiei Editorilor Online. Iar editiile electronice ale ziarelor sunt tot mai "traficate". Fenomenul nu pare sa fi devenit deocamdata ingrijorator pentru proprietarii ziarelor. Oare ce s-ar intampla daca publisherii romani ar arde niste etape de dezvoltare si ar incepe sa-si distribuie gratis ziarele, in goana dupa audienta? Atunci ar fi interesant de analizat optiunile romanilor.

Dar, deocamdata, ipoteza gratuitatii ziarelor nu sta pe buzele publisherilor autoh-toni. Asa rezulta dintr-un sondaj despre cum va arata presa cotidiana din Romania peste zece ani, realizat de BUSINESS Magazin in randul celor mai importanti editori de ziare din Romania. Fie nici nu s-au gandit la asta, fie sunt convinsi ca realitatea din alte tari nu se va transfera prea repede si la noi.

In majoritate, publisherii intervievati admit ca exista o crestere a ponderii Internetului in raportul dintre editiile tiparite si cele electronice. Parerile sunt insa impartite asupra gradului de impletire dintre acestea. Daca Marius Tuca, directorul Jurnalului National, admite ca vom asista la o crestere constanta a Internetului, "dar nu atat de mare ca in ultimii ani", Doru Buscu de la Cotidianul spune ca "va exista o puternica presa pe web, de multe ori o prelungire a celei tiparite".

Razvan Corneteanu de la Ringier, spune ca relatia presei scrise cu Internetul nu va fi "foarte diferita fata de azi", iar Aurelian Amuraritei de la Adevarul spune ca acestea vor "convietui", dar ca va creste ponderea cititorilor de presa online in defavoarea celor care citesc editiile tiparite. Dragos Stanca de la Publimedia este cel mai categoric: "Va fi o integrare totala".

Principala consecinta a faptului ca cititorii vor "rasfoi" tot mai des paginile electronice ale ziarelor se va vedea in bugetele de publicitate atrase. Acestea cresc deja galopant de la un an la altul: saltul a fost de 50-100% in ultimii doi ani, dupa estimarile lui Orlando Nicoara, director general al Net-Bridge Communications, companie care detine Boom.ro, liderul pietei de publicitate online.

In prezent, editiile electronice ale ziarelor atrag 30-40% din totalul pietei de publicitate online (estimata la un milion de euro anul trecut). Dar Nicoara estimeaza ca peste 10 ani acestea vor atrage 60-70% din totalul bugetului de publicitate online. Adica aproape isi vor dubla incasarile din publicitate. Cresterea se va produce in contextul general al maturizarii pietei de publicitate online (care a crescut de 20 de ori in ultimii 5 ani), explica el.

Din aceasta piata, NetBridge detine cam 60-70%, in prezent, conform propriilor estimari. Compania are in portofoliu principalii editori de ziare (si nu numai): Ringier, Intact, MediaPro, Edipresse, Gandul si, in curand, va semna un contract si cu Grupul Catavencu, spune Nicoara. Nici ARBOmedia nu pierde timpul. Compania, care a atacat si segmentul electronic al bugetelor media, pare sa isi astearna inca de pe acum premisele business-ului, "r la longue". ARBOmedia a muscat serios din bugetele de provincie, mizand pe rolul puternic pe care actualele cenusarese, ziarele locale, il vor juca peste ani. Atat in variantele tiparite, cat si in cele electronice.

Dar in timp ce in Romania, piata de publishing inca se asaza si jucatorii inca isi mai delimiteaza teritoriile, in lumea occidentala editorii devin tot mai preocupati de supravietuirea ziarelor. Si nu e vorba de "drobul de sare". Sunt cifre care arata migratia evidenta si accentuata a cititorilor catre ziarele online. Tinerii si adolescentii nu citesc ziarele. Bugetele de publicitate se varsa tot mai mult in buzunarele electronice.

Iar tabloidizarea si distributia gratuita sunt fenomene tot mai prezente, de care nici ziarele serioase, consacrate, nu au scapat. Cel mai recent exemplu este insusi Financial Times (care editeaza, din martie, o editie tabloid de seara, distribuita gratuit). Conform unor statistici ale WAN, anul trecut, circa 36% dintre ziare adoptasera deja formatul compact sau tabloid.

La toate acestea, se adauga "sarea si piperul" framantarilor editorilor: unele previziuni sumbre care spun ca ziarele vor disparea in forma lor fizica. O astfel de previziune a facut obiectul unui recent scurtmetraj de opt minute, "Epic 2014", despre viitorul ziarelor. "Epic 2014", produs in urma cu cateva luni de fictivul Muzeu de Istorie Media - in realitate, realizat de doi jurnalisti, Matt Thompson si Robin Sloan - zugraveste un viitor in care experienta pe care publisherul de azi o are intr-ale presei scrise e interesanta, dar complet inutila.

Actiunea se petrece, asa cum indica si titlul filmuletului, in anul 2014. Presa, asa cum o stim, nu mai exista, jurnalismul traditional a sucombat. Tot ce inseamna stiri s-a adunat in mainile gigantului media Googlezon (Google preluase mai multe companii, dupa care isi unise fortele cu Amazon). Iar stirile inseamna blog-uri, atitudini, descoperiri, preferinte, ganduri si dorinte la intamplare, adunate si puse intr-o forma oarecare de computere si editori, apoi retransmise oamenilor obisnuiti. The New York Times isi inceteaza aparitia pe Internet, dar editia tiparita inca mai exista: doar ca ziarul cu nenumarate sectiuni de altadata se transforma in-tr-un newsletter, citit doar de elite si de varstnici.

Totul va incepe, potrivit previziunii celor doi jurnalisti, in 2006: Google isi integreaza serviciile (inclusiv Gmail, Blogger si Google News) in conceptul Google Grid, care ofera spatiu de stocare nelimitat si largime de banda pentru a stoca si imparti spatiu de media. Google invinge Microsoft in razboiul stirilor din 2010 (alte companii de stiri nefiind implicate). In 2014, Googlezon creeaza EPIC (Evolving Personalized Information Construct - o constructie de informatie personalizata intr-o continua evolutie - n.r.). "Acum toata lumea contribuie la realizarea si distribuirea stirilor: parerile oamenilor, imaginile de pe telefonul mobil, reportajele video, investigatiile etc.", pronosticheaza filmul.

"Fiecare dintre noi este producator de stiri, dar si consumator de stiri in acelasi timp. Computerele selecteaza stirile in functie de nevoile si preferintele fiecaruia dintre noi. Stirile au prioritate in functie de criteriul numarului de utilizatori-cititori. Nu mai exista factori de decizie (gate-keepers) care sa filtreze ce sa vedem sau ce stiri sunt mai importante decat altele."

"Epic 2014" e o satira, o gluma, o poveste SF, la urma urmei. Dar, intr-o anumita masura, o poveste plauzibila si inspaimantatoare. Fara oameni care sa decida in procesul stirilor, nimeni nu mai poate garanta veridicitatea lor si nimeni nu mai este raspunzator. Reporterii ar urma sa fie platiti in functie de popularitatea materialelor lor. Oare tot ceea ce vor oamenii sa vada si sa citeasca jurnalism?

Desi ofera un pretext de introspectie, Epic este considerat de unii specialisti drept un material trivial, superficial si neplauzibil. Dar ramane, totusi, o "lectie de analiza media", atentioneaza ei. In pasi marunti sau mai repezi catre 2014, mogulii media iau tot mai des decizii in contextul unor previziuni de acest tip. Rupert Murdoch, (care detine, printre altele, Fox TV, The Times si The Sun) a incurajat recent Societatea Americana a Editorilor de Ziare sa-si indemne cititorii sa foloseasca Internetul ca pe un supliment al editiei tiparite si a avertizat ca ziarele risca sa fie exilate catre statutul de perdante daca nu folosesc Internetul. Un editorialist de la New York Observer spunea recent, intr-un comentariu al sau, ca Murdoch a fost doar politicos.

"Ceea ce a vrut Murdoch sa spuna de fapt, a fost faptul ca ziarele sunt moarte."  Pentru publishing-ul romanesc, este "Epic 2014" doar un film SF? Este plauzibil aici scenariul configurarii propriilor elemente de stiri, im functie de preferintele fiecaruia dintre noi? Alimentarea - intr-un "Google Grid" - a unui flux de stiri continuu pare un scenariu posibil. Poate fi o forma mai elaborata de newsletter. Dar alimentarea ziarelor electronice pe baza contributiilor fiecaruia dintre noi - fara un filtru prealabil dat de catre factorii decizionali in procesul stirilor - e un scenariu greu de crezut.

Cum ar arata stirile despre rapiri, terorism, catastrofe naturale, conflicte sau razboaie? Cum ar vedea postasul Vasile din Silistea-Gumesti integrarea Morometilor in scenariul "Epic 2014"? Cu siguranta, nu ar sti ce sa mai spuna. Si-ar putea cel mult imagina cum ar putea primi acestia stirile prin telefonul mobil (un scenariu tot mai vehiculat in ultima vreme in publishing). Si asta pentru ca reclama TV la serviciul 3G a penetrat deja in mintile multor silisteni. Nu toti au inteles cum sta treaba cu 3G - ar avea nevoie de un Ilie Moromete sa le explice -, dar pare ca deja le-a facut cu ochiul ideea. Cum ar fi sa-i arati vecinului din capul ulitiei cum i-au crescut stiuletii din camp, in direct, prin telefon?

In zece ani, ar fi destul timp pentru toate: serviciul sa fie disponibil in intreaga tara, acesta sa devina accesibil si in zonele rurale, sa fie incheiate parteneriate intre furnizorii  3G si furnizorii de stiri, iar Morometilor europeni sa le fie captat interesul prin gaselnite de marketing adaptate acelor timpuri. Ar fi, asadar, destula vreme pentru "Moromete GSM" sa devina "Moromete 3G". Si asta pentru ca are timpul destula rabdare pentru el, cum ar spune Preda. Numai ca, daca Morometii anilor 2014 si-ar citi citi/vedea stirile pe telefon, ce rost ar mai avea Vasile, omul care aduce ziarele?