Ipoteza: aveti 59 de ani, peste 500 de milioane de dolari in cont, toti banii obtinuti din functii executive si top management ale unor mari companii si aproape jumatate din suma "adunata" sub forma unui salariu compensatoriu dupa concedierea de la varful ultimei companii pe care ati condus-o.
La cateva luni dupa criticile vehemente ale presei cu privire la valoarea bonusului, primiti o noua oferta din partea unui grup ce traverseaza cea mai grea perioada din istoria sa. Mai credeti in downshifting? Mai are vreun rost bataia de cap? De cealalta parte, ce aveti de pierdut? Poate fi o sansa de a va redemonstra valoarea. Pana la urma, decizia atarna de un singur lucru: mai sunteti sau nu un lider?


El s-a decis
Robert Nardelli, 59 de ani, si-a scris deja numele adanc in istoria businessului american, cu opriri notabile la conducerea General Electric (nu a fost niciodata CEO al companiei ce l-a crescut), Home Depot si acum Chrysler, de vreme ce a acceptat provocarea ridicata de marele constructor de automobile.
Fiul managerului unei fabrici a General Eelectric, el si-a inceput cariera in 1971, pe o pozitie de entry-level, urmand mai apoi visul american. Dupa 29 de ani in companie, a ajuns sa conduca divizia de energie a G.E, cvadrupland cifra de afaceri pana la 20 de miliarde de dolari anual.

Insa cariera sa la General Electric s-a incheiat in 2000, cand a pierdut lupta in trei pentru inlocuirea lui John Welsh, care se retragea din functia de CEO a companiei. La numai cateva minute de la anuntul succesiunii de la G.E., o clipa nefericita din viata sa, board-ul de la Home Depot, cel mai mare retailer american, i-a facut o oferta pentru a prelua functia executiva a grupului, oferindu-i si un pachet salarial deosebit de atractiv pentru a-l convinge. Nardelli a acceptat fara ezitare si, chiar daca nu avea nicio experienta in retail, a dublat vanzarile lantului si numarul de magazine in care opereaza la nivel mondial. Insa acestea sunt date din rapoartele financiare. Stilul sau de management, ce se potrivea atat de bine la G.E., foarte critic, dur si chiar autocratic, a nemultumit multa lume de la Home Depot. Cele 240 de milioane de dolari adunate de el in primii ani de la carma companiei ca pachet salarial, pe fondul stagnarii valorii actiunilor, au maniat si actionarii.
In 2006, odata cu tot mai multe semne de intrebare privind stilul sau de conducere, Nardelli a decis ca board-ul sa nu participe la intalnirea anuala cu actionarii si le-a interzis acestora din urma sa vorbeasca pentru mai mult de un minut, folosind doua ceasuri mari pentru a-si impune decizia. A izbucnit atunci o furtuna de critici si, cateva luni mai tarziu, in ianuarie 2007, Nardelli a fost obligat sa-si prezinte demisia. De atunci, timp de 8 luni, el nu a acordat niciun interviu presei si a avut prima aparitie publica la 6 august anul acesta, cand a acceptat oferta, surprinzatoare pentru cei mai multi insideri ai industrei auto, venita din partea gigantului auto Chrysler.


Rezultate financiare vs. bun-simt
Robert Nardelli s-a obisnuit deja sa tina capul de afis al publicatiilor economice internationale. Dupa concedierea sa de la marele retailer american Home Depot si "parasuta" in valoare de 210 milioane de dolari (dintre care 20 de milioane cash) cu care a fost deportat, acesta a devenit un simbol si o piatra de temelie pentru cei care militeaza pentru reducerea substantiala a veniturilor obtinute de executivii marilor companii. Salariul compensatoriu de la Home Depot l-a transformat pe Nardelli intr-unul dintre cei mai bine platiti CEO care, teoretic, nu si-a indeplinit sarcinile pentru care a fost angajat. Spunem "teoretic", pentru ca nu neaparat rezultatele obtinute au fost cele care i-au adus criticile actionarilor, cat stilul sau de management, "imperatoriu", asa cum l-a numit presa americana. Se pare ca picatura ce a umplut paharul rabdarii actionarilor a fost acea ultima adunare anuala a actionarilor Home Depot din mai 2006. Nardelli nu numai ca nu a tinut atunci un speach sau nu a fost de acord sa raspunda la intrebarile actionarilor, asa cum se obisnuieste la aceste evenimente, dar a si limitat timpul de vorbire al acestora la un singur minut. El a folosit doua mari ceasuri digitale, parca pentru a forta si mai mult nota.
"Daca valoarea actiunii s-ar fi dublat sub conducerea sa, ma intreb pe cine ar mai fi interesat comportamentul sau", a declarat unul dintre cofondatorii Home Depot, Bernie Marcus, imediat dupa plecarea lui Nardelli. Este adevarat, actiunile Home Depot nu l-au sustinut deloc: la 4 decembrie 2000, ziua in care Nardelli a fost numit CEO al Home Depot, cotatia actiunilor companiei era de 40,75 $ pe actiune.
Dupa sapte ani, in ziua in care Nardelli a fost fortat sa-si prezinte demisia, o actiune Home Depot valora 40,16 $, mult sub asteptarile actionarilor obisnuiti cu cresteri de 100% inainte de sosirea sa. Insa cifra de afaceri a companiei aproape s-a dublat in 2005, la 81 de miliarde de dolari (19 miliarde mai putin decat promisese Nardelli), fata de 45 de miliarde in 2000. In aceeasi perioada profitul a crescut de la 2,6 miliarde de dolari la 5,8 miliarde de dolari, cifre ce dovedesc ca CEO-ul nu a ratat toate obiectivele functiei pe care a detinut-o.
"Cred ca rezultatele financiare obtinute de el au fost exceptionale. Cotatia actiunilor nu a putut insa tine pasul", spune Stephanie Hoff, analist financiar al fondului de investitii Edward Jones, care crede ca despartirea de Nardelli nu este raspunsul companiei in vederea unei schimbari strategice, ci este mai mult o problema personala, legata tocmai de personajul din fotoliul executiv, unul nu foarte agreabil pentru angajati (el obisnuia sa-si sune subalternii sau simplii angajati, la orice ora din noapte pentru a rezolva probleme cat se poate de simple cum ar fi slaba iluminare pe timp de noapte a unuia dintre magazinele retailerului) si nerespectuos pentru actionari.


Motivatia
Dar acum, dupa cateva luni de respiro, Nardelli a revenit acolo unde, cu siguranta, ii este locul. Intr-un fotoliu executiv al unei companii gigantice si pe prima pagina a ziarelor economice. Imediat dupa ce fondul de investitii american, Cerberus Capital Management, a devenit principalul actionar al Chrysler, cu o cota de 80% din actiunile constructorului de automobile, povestea lui Nardelli a primit o continuare.
In toata agitatia iscata in jurul tranzactiei dintre Cerberus si Daimler, fostul detinator al pachetului majoritar de la Chrysler, eventuala schimbare a executivului companiei a trecut in plan secund. Asta pana la numirea in functie a lui Nardelli. De atunci, lucrurile s-au inversat si putini sunt cei care mai discuta despre tranzactia prin care Daimler a vandut gigantul american pentru o cincime din suma pe care o platise in urma cu noua ani; la fel de putin se vorbeste despre viitorul companiei. In schimb, publicatiile se intrec in pronosticuri in cazul numirii lui Nardelli: este potrivit un "outsider" al industriei de automobile pentru a intoarce soarta grupului?; va reusi Nardelli sa negocieze cu sindicatele si furnizorii eventualele reduceri de personal si costuri de productie pe care compania este obligata sa le aplice?; la ce suma se ridica pachetul salarial al CEO-ului?; si, poate cel mai important, ce motivatie mai gaseste el dupa ce a parasit scena executivilor pe iesirea de serviciu, cu buzunarele pline si cu o sumedenie de critici, mai mult sau mai putin indreptatite?


Defineste "dificil"
Probabil ca tocmai situatia in care se afla acum Chrysler este cea mai buna ocazie pentru Nardelli de a-si majora capitalul de imagine. Daca va reusi in incercarea sa va fi o dubla si spectaculoasa revenire. A sa si a grupului Chrysler, cazut de pe podiumul constructorilor americani de automobile pana pe treapta a cincea.
Dar sarcina sa este una foarte dificila, deoarece constructorul american de automobile Chrysler nu traverseaza o perioada prea fericita si asta dureaza de ani buni. Compania este deja la a treia incercare de reabilitare, iar timing-ul actual este cu atat mai prost (pentru Nardelli) cu cat marii producatori japonezi Toyota sau Honda traverseaza perioade foarte profitabile. In plus, Nardelli pleaca cu un mare handicap: nu stie mare lucru despre industria de automobile. El trebuie sa se confrunte inca de la instalarea sa, la inceputul lunii august, cu o serie de "ingrijorari" ale angajatilor sau ale reprezentantilor United Automotive Workers, UAW, sindicatul lucratorilor din industria auto, cu privire la stilul sau de management.
Angajatii Chrysler si-au exprimat deja temerile referitoare la instalarea lui Nardelli la conducerea companiei lor, si asta fara sa-si pastreze anonimatul. UAW a declarat ca se asteapta deja la presiuni asupra beneficiilor pe care angajatii americani ai Chrysler le primesc in momentul de fata. Asigurarile de sanatate, fondurile de pensii si alte avantaje, fac ca un angajat al unui producator american sa castige cu 30 de dolari pe ora mai mult decat un muncitor al Toyota America. Daca nu fac progrese in reducerea acestei diferente, industria auto americana nu are prea multi sorti de izbanda, iar povestea lui Nardelli s-ar putea sa nu fie cu happy end.


Un dolar pe an
Asocierea dintre Nardelli si Chrysler poate fi cea mai neobisnuita echipa din istoria corporatista americana si, daca exista un duo care sa aiba nevoie de un refresh, atunci acesta este. Chrysler reprezinta acum mai mult decat o companie americana, ea este un simbol al fortei industriei americane, o industrie aflata in deriva. Pentru a recapata macar o parte din gloria pierduta, producatorii americani, nu numai Chrysler, trebuie sa-i convinga pe americani sa-si puna banii acolo unde le este inima. Nardelli a facut-o deja.
El a acceptat un salariu compensatoriu bazat exclusiv pe performante. Daca nu-si va indeplini obiectivele, inca neclare deocamdata, va trebui sa se descurce dintr-un salariu anual de un dolar (averea sa depaseste insa jumatate de miliard de dolari).
Si, chiar daca Nardelli singur nu stie sa construiasca masinile cele mai economice sau cu designul cel mai interesant, el nu se afla la conducerea Chrysler pentru acest lucru. Trebuie insa sa reduca costurile companiei spre mimim, lucru la care se pricepe de minune.
Acum este si intr-un moment cat se poate de favorabil pentru acest lucru, deoarece a "mostenit" de la predecesorul sau, Tom LaSorda, actual vicepresedinte al grupului, un plan de restructurare ce presupune concedierea a 13.000 de angajati pana in 2013. "Daca vom reusi sa obtinem acest lucru mai repede si mai eficient, atunci cu siguranta asta dorim sa realizam", a spus deja Nardelli.