Pentru cine a avut timp si nervi sa-l urmareasca, anul politic 2006 a fost unul nu mai galagios decat cei care au trecut si nici mai linistit decat cei care urmeaza.

De fapt, linistea este o notiune care va fi din ce in ce mai straina mediului politic pe termen mediu: calendarul politic pentru perioada 2007-2009 anunta cel putin o campanie electorala in fiecare an. In 2007 vom avea sigur alegeri pentru Parlamentul European, pe 13 mai, si, probabil, anticipate; in 2008 vor fi sigur alegeri locale si, posibil, alegerile parlamentare daca se rateaza anticipatele in 2007. In fine, in 2009 vor fi sigur si alegeri prezidentiale si, de data asta in intreaga Uniune Europeana, alegeri pentru ocuparea fotoliilor de europarlamentari.

Revenind, anticipatele - obsesia politica a lui 2006, dar nu numai - vor fi in 2007. Sau nu vor fi deloc. Adica daca partizanii lor nu reusesc sa le provoace anul viitor, nu au decat sa astepte curgerea timpului, pentru ca oricum scrutinul parlamentar, cel la termen, vine in 2008.

"Partizanii lor" se stie cine sunt: PD, presedintele Traian Basescu si mai nou anuntatul PLD, alter ego-ul Platformei Liberale initiate de Valeriu Stoica si Theodor Stolojan. "Adversarii" sunt, pe fata sau in ascuns, cam tot restul scenei politice care a ramas nenumit mai sus. In anul care se incheie in cateva zile, aceste echipe au continuat, in culise si pe teren, meciul - inceput din 2005 - pentru influenta asupra butonului care trimite Romania in campanie electorala. Comentatorii spun ca nu se anunta rasturnari spectaculoase de scor care sa intoarca rezultatul, asa ca jocurile par a fi facute pentru intoarcerea la urne.

Anticipatele si lupta pentru a ajunge la ele nu fac decat sa consolideze postul presedintelui-jucator Traian Basescu, singurul politician care nu-si face - pentru anul care vine - probleme in privinta scaunului pe care-l ocupa. De altfel, predictibilitatea pe termen mediu pe care i-o asigura mandatul de la Cotroceni se pare ca i-a stimulat presedintelui apetitul pentru aranjarea scenei politice astfel incat rolul lui sa fie cap de afis si dupa ce isi incheie primii cinci ani de mandat.

In calitate de presedinte, Basescu a reluat in 2006 cateva teme preferate de dezbatere publica: anticoruptia, functionarea institutiilor statului (cu codicilul "iesirea din mediocritate"). Lor le-a adaugat insa una atat de importanta - securitatea energetica a Uniunii Europene si, prin urmare, si a Romaniei -, incat, data fiind evidenta lipsa de competente in domeniu, e greu de ghicit in spatele ei altceva in afara de dorinta de a ocupa o nisa discursiva inaintea altora.

In calitate de actor neoficial in lupta politica, Basescu a fost vazut ca mana din umbra care a mai descusut cateva fire din cordonul care-i tinea laolalta pe democrati si liberali in Alianta Dreptate si Adevar.

Cine a avut urechi de auzit si ochi de vazut a trecut dincolo de efuziunea cu care democratii propuneau liberalilor fuziunea la inceputul anului si nu a fost deloc surprins de episoadele ciclice de criza care au alimentat relatiile din Alianta. Fie ca a fost vorba de sustinerea pentru legile sigurantei nationale, sefii principalelor servicii de informatii sau, recent, ocuparea pozitiilor din Guvern lasate libere de PC a fost din ce in ce mai evident ca Alianta era privita ca o mezalianta de fiecare dintre parteneri si, prin urmare, ea le devenise ambilor caduca.

Schiopatarile din Alianta s-au repercutat si asupra coalitiei care s-a si destramat de facto la sfarsitul anului, si nu doar prin iesirea de la guvernare a conservatorilor: UDMR-ul, care a acumulat la randul sau frustrari majore ca urmare a disfunctionalitatilor din coalitie, a intrat inca de pe la mijlocul anului in logica de campanie electorala pe cont propriu, marsand pe discursul agresiv etnic care i-a garantat intrarea in Parlament la scrutinurile legislative precedente.

Tragand linie sub cele de mai sus, principala victima poate fi considerata lupta anticoruptie, care a urmat trendul descendent al atentiei pe care i-a acordat-o clasa politica: dupa un start fantastic la inceputul anului, verva procurorilor s-a domolit dupa raportul de tara din 16 mai, a tresaltat alene in preajma celui din 25 octombrie si a revenit in amortire in ultimele saptamani ale anului. A ramas nostalgia editiilor speciale despre convocarile la Parchet ale lui Adrian Nastase, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Dinu Patriciu, Ovidiu Tender etc. si evaluarile favorabile dar retinute ale oficialilor europeni.

Si nu degeaba 80% dintre aceste nume sunt ale unor personaje asociate cu PSD: social-democratii au fost singurii care - de voie de nevoie - au schimbat garda in acest an si au retras din prim-plan multe dintre numele care s-au identificat cu suspiciunile permanente de coruptie la nivel inalt. Daca schimbarile s-au facut la timpul potrivit, se va vedea la urne. Poate chiar in 2007!