Anul care tocmai se incheie poate fi definit, simplu, drept un an al cautarilor in economie, dar nu numai, dupa un 2003 definit drept anul exploziei consumului si un 2004 al leului, moneda nationala lansata intr-o neasteptata apreciere. In fond, si cele doua caracterizari de mai sus pot fi asimilate cautarii, incercarilor unei economii lipsite de suficiente proptele de a-si gasi un rost.

Scenariul 2005 cuprinde o suma de evenimente majore, fiecare marcand intr-un mod definitv domeniul caruia ii apartine. La nivel macroeconomic avem desprinderea de politica Fondului Monetar International, o actiune care a parut nebuneasca unora si curajoasa altora; nu este nici asa, nici asa, este o optiune a Guvernului ce merita acceptata ca atare.

In materie de fiscalitate, avem cota unica de impozitare, o carte majora jucata fara abilitate: la un moment dat toti fluturau mainile in aer asa de tare incat au scapat cu totii asii din maneca: venituri bugetare insuficiente, speculatii politice, critici nefondate sau lipsite de documentare, explicatii lipsite de convingere.

Singurul lucru care merita spus este ca rezultatele aplicarii cotei de 16% vor deveni palpabile peste cativa ani, daca Romania isi va juca bine cartile.

In zona financiara avem iarasi o noutate sau poate o jumatate de noutate: o Banca Nationala a Romaniei implicata, dupa modelul presedintelui-jucator. Si vorbim de o jumatate de noutate pentru ca BNR si-a schimbat politica din a doua jumatate a anului trecut, cand a lasat liber cursul monedei nationale. In prezent conducerea BNR lupta cum poate pentru a tempera consumul, si implicit, cele ce mai tin de acesta, inflatie peste previziuni si deficite comerciale record.

2005 a mai fost si anul leului, in cel mai propriu sens al cuvantului, adica anul denominarii. Aici impactul major a fost mai mult la nivelul stirilor de televiziune si asupra contabililor, nevoiti sa isi ajusteze programele si maniera de lucru, cat si asupra populatiei. Legat si de BNR, si de leu, mai trebuie spus ca, la finele anului 2005, piata valutara se prezinta mult mai linistita decat in urma cu un an sau poate nu linistita, ci calita, trecuta printr-o liberalizare a contului de capital si un meci leu - valute cu final indecis. Sectorul bancar este marcat de privatizarea BCR, poate cea mai mare din Romania si din Europa de Est. Nu a fost singura tranzactie a anului, pentru ca si Banca Tiriac a fuzionat cu HVB Bank, in urma unei tranzactii de aproape 250 de milioane de euro.

Brokerii spun ca 2005 a fost cel mai agitat an din istoria Bursei de Valori. Indicele de referinta BET, care urmareste evolutia celor mai importante zece titluri de la Bursa de Valori, a inregistrat in 2005 un avans de aproape 60%, iar capitalizarea bursiera s-a apropiat de 16 miliarde de euro. Aceasta crestere, desi nu s-a ridicat la nivelul din 2004 cand Bursa a plusat cu un incredibil 100%, a batut din nou randamentele oferite de celelalte alternative de plasament. Vedetele bursei au fost actiunile SIF-urilor, ale bancilor, companiilor farmaceutice si, intr-o oarecare masura, companiile petroliere.

Economie fara politic nu se poate, fie si numai pentru darul politicienilor de a se implica sau incurca calculele intreprinzatorilor. Sa consemnam, deci, in zona politica permanentele incertitudini - vor fi sau nu anticipate?, vor fi schimbati sau nu presedintii celor doua Camere ale Parlamentului?, cade sau nu Guvernul?, putem reforma sau nu justitia?, primim sau nu nota de trecere la Bruxelles?. N-au fost anticipate, presedintii Camerelor au ramas, Guvernul nu a cazut, la Bruxelles suntem cand asa, cand altfel, dar bine in general; singura dilema majora ramasa fara raspuns este cine cu cine se cearta, de ce si cui foloseste, dar aici avem de-a face cu intrebari ce nu-si vor primi niciodata, poate, raspunsul.

Ajunsa la maturitate, piata romaneasca de telefonie mobila a fost extrem de activa: in 2005, nu a existat companie de telefonie mobila, cu exceptia Zapp, care sa nu faca obiectul unei tranzactii. In martie, operatorul Connex a fost preluat integral de liderul mondial Vodafone, Orange si-a consolidat pozitia in actionariatul filialei din Romania, iar Cosmorom, ruda saraca a principalilor doi operatori, a fost preluat, in vara, in proportie de 70% de Cosmote.

Sase valuri de inundatii, ce au lovit pe rand toate zonele Romaniei, au incurcat total calculele jucatorilor din industria turismului. Ploaie, gripa aviara, aprecierea leului, cresterea preturilor la oferta interna au reprezentat un cumul de cauze care au facut din 2005 unul din cei mai prosti ani pentru turismul romanesc: trei miliarde de euro pierderi, cel mai prost an din 1990. Totusi, hotelierii isi pastreaza speranta: au intrat noi lanturi internationale,  altele s-au extins, iar preluarea de catre vicepremierul George Copos a hotelului Athénée Palace Hilton este una din tranzactiile importante ale anului.

In materie de energie anul poate fi definit cu patru cuvinte: benzina de un euro.  2005 poate fi socotit un an de mijloc, nimic nu a inceput si nimic nu s-a finalizat, cu exceptia privatizarii celor doua distributii de gaze. Mai importante sunt evenimentele programate pentru anul viitor: vanzarea Electrica Muntenia Sud, a complexelor energetice din Oltenia sau a Romgaz.

In retail, toamna este sezonul pentru discounteri: investitiile inaugurate in octombrie se apropie de 100 de milioane de euro. Inmultirea comerciantilor de acest tip nu este singurul eveniment al anului, care mai marcheaza si vanzarea retelelor de magazine Artima si La Fourmi. Motoarele vanzatorilor de masini au mers in plin in 2005, interesul romanilor mutandu-se din zona electronicelor si electrocasnicelor spre cea a autovehiculelor. Piata auto a ajuns la un nivel record, estimarile de vanzari ale dealerilor auto fiind de mai multe ori modificate in crestere. Practic, dupa primele zece luni ale anului, vanzarile de masini noi pe piata romaneasca au crescut cu aproape 50%, depasind 212.000 de unitati. Aceasta in conditiile in care estimarile jucatorilor din domeniu facute la inceputul anului vizau o crestere de cel mult 15%.

Ce va fi in 2006? Cel mai important lucru poate fi spus intr-o propozitie simpla: 2006 este ultimul an in care romanii se mai pot, cel putin teoretic, pregati pentru aderarea la Uniunea Europeana. O propozitie simpla care ascunde o sumedenie de complicatii: implicare reala din partea autoritatilor, constientizare si nevoia de actiune din partea conducatorilor de companii, fie ele de stat sau private, constituirea structurilor si a infrastructurii necesare aderarii, recuperarea intarzierilor care mai exista. Totul pe un fond economic ce provoaca o serie de ingrijorari justificate - necesitatea cresterii productivitatii, potentiala majorare a dobanzilor bancare, evolutia destul de imprevizibila a cursului. Dar nu toate previziunile sunt cu tenta pesimista: de bun augur ar putea fi cotarea la bursa a unor mari companii de utilitati si a Fondului Proprietatea, dezvoltarea pietei de IT si telecomunicatii sau finalizarea privatizarilor in energie.