Aveti rabdare, pregatiti-va in cat mai multe domenii, chiar cand n-aveti o idee clara despre ce vreti sa faceti in cariera, si cautati sa aveti o viata de familie echilibrata. La prima vedere, asemenea recomandari par o reteta sigura a esecului in cariera pentru orice tanar din Romania de azi, cand idealul pare a fi sa incepi cat mai devreme, sa te specializezi rapid, sa stii intotdeauna ce vrei. In cazul lui Misu Negritoiu, directorul general al ING Bank Romania, rabdarea de a parcurge etape, placerea de a invata de toate si o anume detasare naturala au stat, dimpotriva, la baza uneia dintre povestile cele mai de succes din mediul bancar: la aproape 60 de ani, are o cariera in plina evolutie si un cuvant de spus in toate discutiile care privesc soarta sistemului bancar si a economiei.

De-a lungul ultimilor ani, publicul s-a obisnuit sa-l vada mai ales trimitand sageti la adresa BNR si incercand sa scuture perceptia ca bancile straine sunt un fel de club al conspiratorilor contra leului. Acum, la discutia de saptamana trecuta dintre Misu Negritoiu si mai multi manageri, cu ocazia evenimentului "Meet the CEO", organizat de BUSINESS Magazin, ceea ce vedeam era cu totul altceva - un manager care isi concentra experienta carierei in lectii pe cat de insolite, rapor-tat la contextul romanesc de azi, pe atat de normale daca lucrurile se vad din perspectiva modelelor de business cu care el a avut de-a face.

"Profilul meu de CEO e mai apropiat de un functionar public - dar un functionar public eficient - decat unul de antreprenor sau investitor", rezuma bancherul. Fata de 2006, anul cand conducerea olandeza a ING il inscauna la carma filialei din Romania a bancii, Misu Negritoiu nu s-a schimbat: si in interviul de atunci pentru BUSINESS Magazin, si in discutia de acum cu managerii, a spus ca investitii n-a avut si n-are, cu exceptia casei si a stupilor de albine de la Cornu, si ca nu l-a atras niciodata o cariera de antreprenor, fiindca n-a avut gustul riscului si nerabdarea de a face profit repede si mult, ba chiar nici macar dorinta de a face bani asa incat el insusi sa traiasca luxos. Nici pana in 1989, in scurta experienta de director al unei societati de comert, nici in primii ani dupa 1990, ca demnitar in institutiile de atunci ale reformei, nici ca bancher la ING, din 1997 incoace.

Ceea ce l-a atras, in schimb, a fost posibilitatea de a construi ceva pe baza unei viziuni coerente, de a lucra pentru aceasta viziune cu oamenii din echipa si de a organiza activitatea dupa principii logice, profesionale, de transparenta si eficienta. Pare simplu, chiar banal, dar in realitate e cel mai greu din lume, mai ales intr-un mediu neasezat ca in Romania, unde "nu exista o cultura a gestiunii resurselor", nu se pune asa de mare pret nici pe lucrul in echipa, nici pe teorie si pe conducerea profesionista a unei afaceri sau a unei institutii publice.