Colaborarea strânsă dintre instituţiile statului, mediul academic şi expertiza privată este singur reţetă câştigătoare pentru construcţi securităţii unei ţări, este încredinţat Andrei Avădănei, CEO al Bit Sentinel, companie de cybersecurity pe care o conduce de peste un deceniu. El este deopotrivă implicat în consultare pe unele iniţiative şi politici publice, dar şi în dezvoltarea comunităţiii de specialişti în securitate cibernetică.

Andrei Avadanei

CEO, Bit Sentinel 

Vârsta: 34 de ani

Ceea ce face astăzi Andrei Avădănei, după cum povesteşte chiar el, este un mix complex de antreprenoriat, tehnologie, strategie şi educaţie, iar aceste planuri sunt atât de întrepătrunse încât este imposibil să le mai separe. Atunci când timpul îi permite şi i se solicită se implică în consultare pe unele iniţiative şi politici publice. În plus, alocă tip şi energie pentru dezvoltarea comunităţii, fiind încredinţat că România trebuie să înceteze să mai fie doar un exportator de talent şi un importator de soluţii.

Câte „joburi” ai, de fapt? Ce faci dincolo de rolul oficial?

Sunt om şi tată, aş începe cu asta înainte de orice. Mai departe, cumva totul se leagă sau duce spre securitate cibernetică. Aşa că, dincolo de titlurile oficiale, rolul meu real este să las în urmă o industrie mai matură decât am găsit-o, mai bine pregătită, mai bine reprezentată, cu oameni mai bine formaţi şi cu o voce mai clară la masa celor care iau decizii. Ca majoritatea antreprenorilor, pălăria o schimb de câteva zeci de ori pe zi acolo unde este necesar - sales, business development, PR, marketing, HR, consultanţă, şi lista continuă.

La Bit Sentinel protejăm afaceri şi infrastructuri critice, dar ne-am dat seama rapid că tehnologia singură nu e de ajuns dacă nu ai oameni pregătiţi şi capabili să acţioneze sub presiune. Aşa a apărut CyberEDU, din convingerea că educaţia tradiţională şi teoretică este insuficientă şi că avem nevoie de un poligon unde specialiştii să se antreneze pe scenarii de atac reale. Dacă atunci era vorba despre a acoperi un gol educaţional, astăzi, într-un context în care atacurile asistate de inteligenţa artificială (AI) au comprimat timpul de reacţie de la zile la minute, o astfel de pregătire practică a devenit vitală. Este pasul necesar de la a învăţa despre securitate la a şti să opreşti un atac atunci când secundele fac diferenţa între funcţionare şi colaps.

Dincolo de business, mă implic în consultare pe unele iniţiative şi politici publice (atunci când timpul îmi permite şi mi se solicită ajutorul) şi comunitate pentru că în continuare cred că România trebuie să înceteze să mai fie doar un exportator de talent şi un importator de soluţii. De aceea, prin DefCamp, cea mai importantă conferinţă de securitate cibernetică şi hacking din Europa Centrală şi de Est, şi prin numeroasele iniţiative europene în care suntem implicaţi alături de instituţii de profil, dezvolt parteneriate public-private care să finanţeze cercetarea în securitate cibernetică aici, acasă.

Totodată, prin UNbreakable Romania, proiect Bit Sentinel, cel mai mare program de educaţie cibernetică pentru elevi şi studenţi din ţară, mă asigur că tinerii pasionaţi sunt integraţi într-un ecosistem care îi vede şi îi reţine.  În final, „jobul meu neoficial” este să creez punţi între business, educaţie şi comunitate, într-un mod care produce rezultate concrete: specialişti buni care ajung în companii bune, companii bune care contribuie la o comunitate sănătoasă şi o comunitate care, la rândul ei, formează următoarea generaţie.

Cine eşti profesional în afara funcţiei din LinkedIn? Ce altceva te defineşte, în afara profesiei?

Dincolo de funcţia de pe LinkedIn, sunt un om norocos pentru că securitatea cibernetică este atât pasiune, cât şi profesie. În afara ei, sunt un avid consumator de tehnologie, mereu curios şi la curent cu tot ce apare nou. În puţinul timp liber pe care îl am, cochetez cu drone de racing FPV, iar mai nou mi-am propus să învăţ lucruri complet diferite, cum ar fi pianul. Cred că această combinaţie de curiozitate, explorare şi dorinţă de a învăţa constant mă defineşte cel mai bine.

CARTE DE VIZITĂ

• Este omul din spatele Bit Sentinel şi CyberEDU, dar şi cel care a creat, dezvoltat şi unit comunitatea de securitate cibernetică prin DefCamp. Dincolo de tehnologie, el vede acest domeniu ca pe o misiune de echipă.

• Prin Bit Sentinel, care reuneşte peste 30 de angajaţi şi a avut anul trecut afaceri de 1,75 mil. euro, oferă companiilor servicii de protecţie cibernetică. CyberEDU transformă învăţarea într-o experienţă practică, iar despre UNbreakable Romania, proiect Bit Sentinel, spune că este cel mai mare program de educaţie cibernetică pentru elevi şi studenţi din ţară, iar rolul său este să se asigure că tinerii pasionaţi sunt integraţi într-un ecosistem care îi vede şi îi reţine.

• Este un mentor care investeşte în potenţialul noii generaţii şi, cu orice ocazie are, îndrumă tinerii spre o carieră în securitate cibernetică.

Care sunt cele trei roluri ale tale în prezent?

Sunt CEO-ul Bit Sentinel, compania de cybersecurity pe care o conduc de peste un deceniu, alături de o echipă de peste 30 de specialişti. Zilnic livrăm servicii de penetration testing, consultanţă, precum şi răspuns la incidente pentru clienţi din România şi din regiune - o activitate care ne oferă o perspectivă directă asupra felului în care evoluează ameninţările şi asupra a ceea ce funcţionează cu adevărat în apărarea unei organizaţii. Această experienţă operaţională este fundamentul pe care se sprijină toate celelalte responsabilităţi pe care ni le asumăm. În prezent, activitatea mea se concentrează pe trei direcţii mari, care se întrepătrund pentru a forma un ecosistem complet. În primul rând, mizez pe business şi rezilienţă la nivel strategic, unde rolul meu depăşeşte activitatea de consultanţă. Particip la discuţii de nivel înalt şi parteneriate public-private, deoarece cred cu tărie că securitatea unei ţări se construieşte prin colaborarea strânsă toate cele trei puteri: între instituţiile statului, mediul academic şi expertiza privată.

În al doilea rând, sunt dedicat susţinerii educaţiei şi a noii generaţii, o zonă în care mă implic cu toată convingerea, de la susţinerea olimpiadelor, competiţiilor şi programelor de profil (UNbreakable Romania, Olimpiada de Securitate Cibernetică, Campionatul Naţional de Securitate Cibernetică, Campionatul European de Securitate Cibernetică), până la mentoratul direct. Nu este doar o formă de a da ceva înapoi comunităţii, ci o investiţie necesară: viitorul nostru depinde de cât de repede transformăm curiozitatea tinerilor în competenţe tehnice reale. Vom continua să sprijinim activ iniţiativele tinerilor şi în anii ce vin, prin resurse potrivite şi contextul necesar pentru a deveni experţii de care piaţa are atâta nevoie.

În final, totul se reduce la consolidarea ecosistemului şi a comunităţii globale. Mă bucur că prin activitatea desfăşurată în fiecare an la DefCamp reuşim să aducem la Palatul Parlamentului mii de participanţi - specialişti din industrie, mediul academic şi factorii de decizie - ca să discutăm trenduri, ameninţări comune şi metode de combate a atacurilor care devin din ce în ce mai sofisticate. Militez constant pentru o comunitate unită, care nu se opreşte la graniţele ţării. Cred că doar prin parteneriate solide şi prezenţă activă pe scena internaţională putem pune expertiza românească la masa celor care definesc viitorul securităţii cibernetice.

Ai renunţa la stabilitate pentru mai mult control asupra timpului tău?

Ce stabilitate? Viaţa de antreprenor este orice, numai stabilă nu. Dar da, mi-aş dori mai mult control asupra timpului meu. Nu cred într-o „formulă magică”, însă caut constant un echilibru care să-mi permită să construiesc proiecte valoroase şi, în acelaşi timp, să petrec suficient timp cu familia mea.

Care este alegerea profesională pe care ai făcut-o şi care nu avea sens pentru alţii, dar a funcţionat pentru tine?

Să investesc constant, an după an, în DefCamp şi în comunitatea de securitate cibernetică din România, într-o perioadă în care mulţi considerau că „nu e business” şi că ar trebui să mă concentrez exclusiv pe servicii. Astăzi, exact acea comunitate este cea care a generat încrederea, talentele şi parteneriatele pe care s-au construit ulterior Bit Sentinel şi CyberEDU. Investiţia în comunitate nu apare în niciun P&L pe termen scurt, dar este, retrospectiv, cea mai bună decizie strategică pe care am luat-o.

Ce ai refuza astăzi, chiar dacă ar fi următorul pas logic în carieră?

Aş refuza un rol exclusiv politic. Nu pentru că nu mă interesează zona de policy sau reprezentarea instituţională - dimpotrivă. Mă implic activ, prin CCSIR şi Bit Sentinel, în dialogul cu instituţiile statului şi la nivel european şi cred că această muncă este esenţială. Dar vreau să rămân în spaţiul în care policy-ul se întâlneşte cu realitatea operaţională. Să pot vorbi despre NIS2, educaţie sau finanţare europeană pentru cybersecurity având în spate o companie care livrează zilnic, o echipă care gestionează incidente reale şi o platformă care formează specialişti. Nu vreau să ajung să vorbesc despre industrie fără să mai fiu conectat la realitatea ei de zi cu zi.

Cum îţi gestionezi energia între mai multe roluri?

E o provocare continuă şi am învăţat „the hard way” că nu poţi fi un one-man show dacă vrei să construieşti ceva sustenabil. În primii ani făceam de toate, de la tehnic la vânzări, dar am realizat rapid că asta e reţeta sigură către epuizare. Acum, energia mea vine din faptul că am învăţat să deleg şi să am încredere totală în echipa de peste 30 de specialişti pe care am construit-o alături de colegii mei la Bit Sentinel.  Un alt aspect esenţial este selecţia. Am învăţat că a spune „nu” e uneori mai important decât a spune „da”. La început accepţi orice oportunitate, dar cu timpul îţi dai seama că trebuie să fii selectiv pentru a nu-ţi risipi resursele pe proiecte care nu aduc valoare reală. Presiunea e mare, mai ales când gestionezi incidente unde fiecare secundă contează, dar am învăţat să rămân calm. În securitate cibernetică, orice criză te defineşte ca lider; dacă tu îţi pierzi cumpătul, echipa nu mai are după ce să se ghideze. În final, ceea ce mă menţine motivat este impactul activităţii pe care o avem. Când văd că expertiza noastră protejează infrastructuri critice sau că vedem entuziasmul tinerilor ce participa la olimpiade şi competiţiile pe care noi le organizăm, simt că efortul merită. Nu e vorba de un management magic al timpului, ci de disciplină, structurare a activităţilor, de o munca activă constantă în cei peste 15 ani de când sunt în această industrie. Atât timp cât mediul e imprevizibil, există adrenalină, iar asta e cea mai bună sursă de energie.

Ce ai învăţat să nu mai faci pentru a putea evolua?

Am învăţat că, pentru a evolua, a trebuit în primul rând să-mi schimb perspectiva asupra industriei în care activez. Nu o mai privesc ca pe o competiţie, ci ca pe un spaţiu în care colaborarea şi schimbul de idei pot genera rezultate mai valoroase. Astfel, îmi face plăcere să colaborez cu parteneri în proiecte care au un impact real. 

De asemenea, am învăţat (încă învăţ) să spun „nu” mai des - nu din refuz, ci din claritate. Aleg să mă implic doar în proiecte şi iniţiative care au un impact real şi sunt aliniate cu direcţia în care vreau să creştem.

Un alt lucru important a fost să filtrez zgomotul - informaţional, profesional sau chiar social - şi să mă concentrez pe ceea ce contează cu adevărat. Cred că şi aici mai am ceva de lucru.

Nu în ultimul rând, am învăţat să mă bazez pe echipa pe care am construit-o. Încrederea în oameni şi delegarea responsabilităţilor nu doar că eficientizează munca, dar creează şi un mediu în care toţi pot evolua.

Crezi că vei avea vreodată o singură carieră?

Cel mai probabil nu. Însă nu pentru că mi-aş schimba direcţia, ci pentru că rolul meu este într-o reconstrucţie permanentă. Securitatea cibernetică nu este un domeniu static; el evoluează accelerat odată cu tehnologia, iar asta mă determină şi pe mine să mă adaptez în acelaşi ritm.

Ceea ce fac astăzi este deja un mix complex de antreprenoriat, tehnologie, strategie şi educaţie, iar aceste planuri sunt atât de întrepătrunse încât este imposibil să le mai separ.

Este o evoluţie firească: pe măsură ce ameninţările devin mai sofisticate, şi priorităţile mele se mută din ce în ce mai mult din zona tehnică spre cea de politici strategice sau de formare a noilor specialişti. Nu văd asta ca pe o succesiune de profesii diferite, ci ca pe o creştere organică a aceluiaşi obiectiv. Îmi place să cred că nu aleg o singură cale, ci avansez în sincron cu ecosistemul pe care îl construiesc dar şi care se dezvoltă în jurul nostru. Până la urmă, într-un domeniu unde totul se transformă de la o zi la alta, singura constantă în parcursul meu va rămâne dorinţa de a inova şi de a fi cu un pas înaintea provocărilor.

BUSINESS Magazin a lansat şi anul acesta CATALOGUL 100 TINERI MANAGERI DE TOP, ediţia 2026, ce propune o schimbare de perspectivă, în care, dincolo de funcţii şi rezultate, ne uităm la cum arată, în realitate, viaţa profesională a unei generaţii pentru care un singur rol nu mai este suficient. Am căutat să înţelegem nu doar ce fac aceşti lideri în organizaţiile lor, ci şi ce construiesc în afara lor, ce îi motivează, ce aleg să refuze, cum reuşesc să îşi păstreze prieteniile şi cum îşi negociază echilibrul între bani, sens şi libertate. Poate, mai mult ca oricând, întrebarea nu mai este „ce job ai?”, ci câte roluri alegi să duci şi la ce cost. Andrei Avădănei, CEO, Bit Sentinel, se numără printre cei intervievaţi anul acesta pentru anuar.