Cel care a scris aceste randuri nu este un oarecare, ci un veritabil guru al artei managementului, omul care in volumul "The End of the Strategic Planning" demontase cu vehementa principiile care fundamentau gestiunea marilor intreprinderi ale lumii. Nu este singura isprava de rasunet a lui Henry Mintzberg (profesor de management la McGill, prestigioasa universitate anglofona din Montreal), omul care, in ochii multora, "a pacatuit" cu un nou volum demolator: "Managers, not MBA’s, A Hard Look at the Soft Practice of the Managing and Managing Development".

Primul sau "denunt" se refera la tendinta actuala de proliferare a spiritulul MBA, prin atragerea de studenti abia iesiti de pe bancile facultatilor sau a unor tineri proaspat angajati, care nu au avut prilejul sa se izbeasca de realitatile aspre ale managementului. Devenind tot mai mult un produs de marketing, MBA s-a indepartat de scopul pentru care fusese conceput: acela de a ingadui unor manageri istoviti sau sleiti de imaginatie sa se reimprospateze si sa-si impartaseasca experientele. Astazi diploma de MBA a devenit o diploma ca oricare alta: teoria a ajuns sa prevaleze in fata experientei, iar acest fapt, considera Mintzberg, reprezinta pacatul sau absolut. Cu toate ca actualele scoli de management surfeaza cu abilitate pe valurile succesului, iar popularitatea lor a ajuns sa determine navalirea, in fiecare deceniu, a circa un milion de posesori de MBA in spatiul economiei, acest succes, considera autorul, este doar iluzoriu. Managementul este, in opinia lui Mintzberg, o activitate care imbina mult mestesug (experienta) cu o anumita doza de arta (intelegere a lucrurilor) si ceva stiinta (analiza). O educatie care pune prea mult accentul pe una dintre aceste laturi va incuraja stiluri de conducere eronate. Nu avem nevoie de eroi in pozitiile de influenta (adica de artisti, care lasa totul pe seama intuitiei), nici de tehnocrati, ci de oameni devotati, echilibrati, capabili sa practice un stil de conducere care poate fi numit angajant. Oameni care sa creada cu tarie ca rolul lor este sa lase in urma organizatii mai puternice, nu doar actiuni mai valoroase la bursa. Cum se poate ajunge aici? Recon-cepand educatia manageriala si pricepand ca nimeni nu poate forma un lider intr-o sala de curs. Mintzberg nu se limiteaza sa critice, ci si ofera o buna parte dintre solutiile necesare pentru aceasta reconstructie educationala.