Exista locuri in care o excursie de o zi echivaleaza cu o calatorie de mii de ani inapoi in timp, unde se poate trai precum in vremea imparatilor romani sau macar se poate imagina asa ceva in mod plauzibil. Inventatorii unor astfel de rezervatii ale antichitatii le-au numit arheodromuri, una dintre cele mai noi gaselnite ale marketingului cultural. Arheodromurile profita de aura de mister a arhitecturii antice, aplica principiile parcurilor de distractie moderne si impacheteaza intreg conceptul cu promisiuni de divertisment preistoric.

Intr-un cuvant, arheodromurile sunt parcuri de educatie si distractie asezate in apropierea sau chiar in cadrul siturilor arheologice si care reproduc stilul de viata al unor populatii care au trait cu mii de ani in urma. Un fel de arheologie experimentala, ce atrage in special profanii care se familiarizeaza cu viata dintr-o anumita epoca, traind cel putin o zi in stilul de atunci.

Unul dintre cele mai cunoscute si mai complexe parcuri este Archaeolink Prehistory Park din Aberdeenshire, Scotia, unde poti calatori intr-o singura zi 10.000 de ani inapoi in timp, de la asezarile mezolitice pana la o tabara romana de antrenament, printre expozitii, workshop-uri sau laboratoare pentru experimente. Parcul, care a presupus o investitie de 6,8 milioane de dolari in 1997, este construit in proportie de 80% in subteran.

Principalele atractii sunt o ferma din epoca fierului, realizata dupa modelul unei asezari descoperite langa satul Monymusk din Scotia (aflat in apropiere), unde se fac demonstratii de gatit, olarit sau lucru manual, sau o tabara de antrenament de pe vremea romanilor, unde corturile si echipamentul sunt realizate dupa descrierile de pe Columna lui Traian din Roma. Activitatile in care sunt implicati vizitatorii includ marsuri, manuirea sulitei sau metode de lupta. Turistii, care platesc o taxa de 5,5 lire sterline, sunt purtati prin era neolitica, mezolitica, epoca bronzului si cea a fierului, iar revenirea in zilele noastre se face intr-un restaurant decorat in stil contemporan.

Si in Statele Unite exista un astfel arheodrom, dar, avand in vedere istoria continentului, calatoria in timp se limiteaza la 1.000 de ani. Mitchell Prehistoric Indian Village este un parc de 2,4 hectare, care la mijlocul secolului al X-lea era locuit de migratorii din Mexic. Situl, descoperit in 1910, a fost protejat incepand cu anul 1975, insa arheodromul s-a construit in 1999. Parcul reproduce intocmai asezarile indiene, dar contine si un laborator si o sala de cursuri, unde cei interesati de arheologie descopera modul de viata al aborigenilor. Locul este singurul sit protejat deschis publicului in Dakota de Sud.

Romania are, la randul sau, situri arheologice care pot inspira eventualii investitori in arheodromuri, dupa cum este cazul asezarii dacice de la Sarmizegetusa, care se afla pe lista locurilor din patrimoniul UNESCO. Insa o alta descoperire, facuta in 1997, a inceput sa capteze atentia specialistilor, iar managerii proiectului spun ca viseaza la exploatarea lui turistica si culturala prin deschiderea unui arheodrom. Este vorba despre situl de la Bucsani, judetul Giurgiu. „Pe locul acela urma sa se construiasca un pod, iar cand au inceput sapaturile s-au descoperit vase de lut. Pentru ca legea spune ca in cazul unei astfel de descoperiri trebuie anuntate forurile competente, lucrarile au fost intrerupte si s-a deschis un santier arheologic“, spune Dragos Neamu, consultant in managementul proiectului in cazul Bucsani, proiect gestionat de Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania si sprijinit financiar de Administratia Fondului Cultural National. Cercetarile au scos la iveala mai multe asezari din civilizatia Gumelnita, aflate intr-o zona relativ restransa, „asa ca putem spune ca era un fel de metropola a acestei civilizatii“, precizeaza Neamu.

Civilizatia Gumelnita a aparut in urma cu 6.500 de ani si se intindea de la Subcarpatii din Muntenia la Marea Egee si de la Marea Neagra la fluviul Nistru si fluviul Olt. Primele descoperiri legate de aceasta civilizatie s-au facut in urma sapaturilor de acum un secol de pe malurile romanesti si bulgaresti ale Dunarii.

Ceea ce este interesant este ca, in ciuda ariei vaste a comunitatilor umane din civilizatia Gumelnita, exista o unitate in ceea ce priveste ceramica, tipurile de case, modul in care traiau si divinitatile pe care le venerau. Iar Bucsani este considerata microzona culturala cel mai bine cercetata din aceasta perioada. Nu poate fi trecut cu vederea faptul ca, potrivit lui Neamu, civilizatia de la Bucsani este mai veche decat Stonehenge din Marea Britanie (cel mai vizitat sit arheologic din aceasta tara).