Daca e sa ne luam dupa statisticile oficiale, in fiecare an pier circa 10 de limbi. Probabil ca peste un veac, 7.000 de limbi vorbite in prezent, multe neinregistrate inca, nu vor mai avea vorbitori.

Cum limbile (conform unei solide pledoarii a Comisiei romane pentru UNESCO) sunt esentiale pentru identitatea grupurilor si a indivizilor si sunt un suport pentru cultura si educatie, protejarea lor este un act de conservare a patrimoniului umanitatii.

ONU a declarat 2008 drept Anul International al Limbilor, insa evenimentul trece mai degraba neobservat la noi. O exceptie – aceasta carte de factura enciclopedica, semnata de de o lingvista eminenta, Ioana Vintila-Radulescu, recent tiparita de editura Meronia.

Prefatatorul volumului, acad. Marius Sala, spune ca lucrarea merita asezata printre acele carti pe care cititorii sa le deschida cand vor dori sa afle rapid o informatie de ordin enciclopedic, pentru a-si pregati o calatorie adevarata sau numai pentru a intreprinde una virtuala.

Volumul este destinat unui public larg si cuprinde informatii de ordin general, ordonate dupa continente si dupa statele independente ale lumii, referitoare la limbile oficiale si la celelalte limbi vorbite in fiecare dintre statele lumii si la vorbitorii lor.

S-au inclus si raportari la limba romana, ori de cate ori acestea erau semnificative. Cartea reflecta modul cum, sub ochii nostri, lumea s-a schimbat: imperii si sisteme s-au destramat, multe state si-au dobandit independenta, adoptand noi limbi oficiale, iar optica fata de limbile zise „mici” s-a nuantat, o serie de documente internationale venind in sprijinul idiomurilor aflate in primejdie de disparitie.

Ioana Vintila-Radulescu, „Limbile statelor lumii”, Editura Meronia, Bucuresti, 2008