Parisul este unul dintre puţinele oraşe din lume care reunesc să transforme atât patrimoniul cultural, cât şi marile evenimente contemporane în motoare ale economiei locale. În doar câteva zile, capitala Franţei a demonstrat că Monet şi BTS pot atrage acelaşi tip de „pelerinaj global”, redefinind felul în care noile generaţii aleg să călătorească.

În fiecare an, milioane de turişti ajung la Paris pentru câteva motive principale (şi comune): Luvru, Monet, Turnul Eiffel sau plimbările prin grădinile Tuileries. Anul acesta în iulie însă, un alt reper a atras zeci de mii de turişti din întreaga lume: două concerte ale trupei sud-coreene BTS pe Stade de France. Pentru multe dintre aceste persoane, muzeele au devenit doar o oprire bonus între două zile dedicate celui mai aşteptat eveniment al verii. Iar pentru economia oraşului, diferenţa dintre un turist venit pentru arta pariziană pură şi unul venit pentru acest concert aproape că nu a mai existat.

De la Jardin des Tuileries până la străduţele din jurul Senei, Parisul pare construit pentru a fi explorat la pas.

Parisul, oraşul în care cultura nu are o singură formă

Între zilele dedicate concertelor, am descoperit şi Parisul pe care îl ştim din filme, cărţi sau fotografii. Un oraş în care pare firesc să îţi începi dimineaţa cu o cafea şi un croissant pe terasa unei cafenele, să mergi pe jos ore întregi fără un plan bine stabilit şi să te opreşti ori de câte ori o clădire, o galerie sau un parc îţi atrag atenţia. Parisul are un ritm al lui, mai lent decât al altor mari capitale europene (deşi nu ai zice când ajungi la metrou), iar acesta este, probabil, unul dintre motivele pentru care continuă să fascineze milioane de oameni. Mi-am dat seama repede că experienţa oraşului nu se rezumă la obiectivele turistice. Există o cultură a cafenelelor pe care localnicii o respectă aproape în mod ritual.

De la espressouri intense şi cappuccinouri atent preparate până la patiserii care transformă o simplă pauză într-un moment de răsfăţ, gastronomia face parte din identitatea Parisului la fel de mult ca muzeele sale. Chiar şi în zonele mai puţin turistice am descoperit cafenele mici în care cafeaua era surprinzător de bună. Plimbările au devenit, fără să îmi dau seama, una dintre activităţile preferate. Am parcurs kilometri întregi pe jos.

De la aleile din Jardin des Tuileries până la străduţele din jurul Senei, Parisul pare construit pentru a fi explorat la pas. Fiecare cartier are propria personalitate, iar între două atracţii celebre descoperi librării independente, galerii de artă, brutării de familie sau mici restaurante în care mesele se prelungesc fără grabă.  Poate tocmai acesta este marele atu al Parisului. Reuşeşte să fie, în acelaşi timp, spectaculos şi familiar. Este un oraş care impresionează prin arta sa, dar care rămâne în memorie prin detalii: aroma cafelei băute dimineaţa pe o terasă, lumina de pe malurile Senei la apus, străzile animate până târziu în noapte sau felul în care Turnul Eiffel începe să strălucească la lăsarea serii.

Sunt experienţe simple, dar care completează perfect marile atracţii şi explică de ce atât de mulţi turişti aleg să revină. Una din zile am petrecut-o la Musée de l’Orangerie. În faţa seriei Les Nymphéas, Claude Monet demonstrează că unele opere nu se privesc, ci se trăiesc. Câteva ore mai târziu, aceeaşi idee avea să capete o formă complet diferită, în instalaţia de ceaţă Cloud #07156 a artistei japoneze Fujiko Nakaya, expusă la Bourse de Commerce – Pinault Collection. O altă zi am dedicat-o aproape integral muzeului Luvru.

Este genul de loc în care poţi petrece opt ore fără să ai impresia că ai văzut tot. În următoarele zile am bifat şi Le Petit Palais şi Jardin des Tuileries, care completează imaginea unui oraş care şi-a construit identitatea în jurul culturii. Desigur, nu am ratat nici Turnul Eiffel, care a sclipit magic în serile de vară încă destul de călduroase. Doar că, în aceeaşi perioadă, un alt tip de cultură a dominat Parisul din jurul nostru. Concertele au fost de altfel şi principalul motiv pentru eu şi prietena mea ajunseserăm în Paris.

Pe 17 şi 18 iulie, BTS a susţinut două concerte sold-out pe Stade de France.

Parisul, în ritmul unui fenomen global: când un concert K-pop ajunge pe agenda preşedintelui Emmanuel Macron

Mult timp, avantajul competitiv al Parisului a fost unul aproape imposibil de replicat: istorie, arhitectură, muzee şi monumente. Astăzi, oraşul îşi completează acest avantaj printr-o strategie diferită: găzduirea unor evenimente globale care aduc un nou val de turişti. Concertele marilor artişti, expoziţiile temporare sau competiţiile sportive transformă oraşul într-o destinaţie care oferă mereu un motiv nou pentru a reveni. Încă din aeroport devenea evident că ceva neobişnuit pentru Paris se întâmplă. Lightstickuri, tricouri cu trupa, brelocuri agăţate de genţi, oameni veniţi din toate colţurile lumii. În metrou se auzeau conversaţii în coreeană, engleză, spaniolă, italiană, germană sau portugheză. Dar, desigur, asta nu e deloc neobişnuit pentru un oraş atât de vizitat.  Parisul nu găzduia doar două concerte. Găzduia unul dintre cele mai mari evenimente muzicale ale anului  sau chiar al ultimilor 4-5 ani, pentru trupa coreeană abia întoarsă din stagiul militar obligatoriu. În oraş, agitaţia era cu atât mai palpabilă cu cât atenţia francezilor era împărţită între două evenimente extrem de importante. În timp ce Franţa disputa meciul pentru locul al treilea la Campionatul Mondial de Fotbal, la Paris zeci de mii de oameni se îndreptau spre Stade de France pentru al doilea concert BTS. A doua zi, trupa avea să urce pe scena show-ului organizat în pauza finalei Cupei Mondiale, confirmând că influenţa sa depăşeşte de mult industria muzicală şi se intersectează şi cu cele mai urmărite evenimente din lume. Pe 17 şi 18 iulie, BTS a susţinut două concerte sold-out pe Stade de France. Potrivit organizatorilor şi presei, fiecare spectacol a atras aproximativ
92.000 de spectatori, un record pentru trupă şi peste capacitatea standard a stadionului, datorită amenajării locurilor pe teren. În total, aproape 184.000 de persoane au participat la cele două seri.  În prima seară, până şi preşedintele Franţei, Emmanuel Macron împreună cu Brigitte Macron, au fost prezenţi în public, apariţia lor pe ecranele stadionului fiind întâmpinată cu aplauze şi urale.

Instalaţia de ceaţă Cloud #07156 a artistei japoneze Fujiko Nakaya, expusă la Bourse de Commerce.

Un nou trend – turneele artiştilor nu mai înseamnă doar muzică

Există puţini artişti care îi determină pe oameni să-şi cumpere bilete de avion înainte de a-şi rezerva hotelul. BTS face parte din această categorie. În jurul stadionului puteai întâlni oameni veniţi din România, Polonia, Brazilia, Mexic, Statele Unite, Japonia, Coreea sau Grecia. Mulţi mi-au povestit că şi-au planificat concediul în funcţie de cele două concerte, iar Parisul a devenit, pentru câteva zile, punctul de întâlnire al unei comunităţi globale.  Acesta este motivul pentru care oraşele concurează pentru astfel de evenimente. Nu pentru cele două ore de spectacol, ci pentru tot ceea ce le înconjoară: nopţi de cazare, restaurante, transport, cumpărături, muzee şi atracţii turistice. Concertul nu este produsul final. Este motorul care pune în mişcare o întreagă economie urbană.

Parisul este un oraş care impresionează prin arta sa, dar care rămâne în memorie prin detalii.

O altă definiţie a turismului

În trecut, oamenii mergeau la Paris pentru Luvru. Astăzi merg şi pentru o trupă venită tocmai din Coreea de Sud. Iar cele două experienţe nu se mai exclud. Am observat acelaşi lucru în zilele petrecute acolo. Dimineaţa, mii de oameni admirau nuferii lui Monet sau stăteau la coadă pentru Mona Lisa. După-amiaza îi întâlneai în Jardin des Tuileries, iar seara se schimbau în ţinute pentru concert şi porneau spre Stade de France. Dacă în trecut alegerea unei vacanţe începea cu destinaţia, pentru o mare parte din generaţia Z procesul este invers: experienţa este cea care dictează destinaţia. Nu mai mergi la Paris doar pentru că este Paris. Mergi pentru un concert, un festival, o competiţie sportivă, o expoziţie sau chiar pentru o cafenea devenită virală pe TikTok. Oraşul devine decorul unei experienţe pe care ai planificat-o cu luni înainte. Exemplul de la noi din ţară este şi Nibiru, care a adus mulţi turişti tocmai datorită experienţelor muzicale diverse pe care le-a oferit. Acest comportament este vizibil în jurul marilor turnee internaţionale. Pentru mulţi dintre fanii BTS, Taylor Swift sau Coldplay, concertul reprezintă doar punctul de plecare. Odată ajunşi acolo, ei vizitează muzeele, restaurantele şi cartierele emblematice ale oraşului, transformând un eveniment de câteva ore într-o vacanţă de câteva zile. Nu existau două categorii diferite de turişti. Era aceeaşi generaţie care consumă atât patrimoniu cultural, cât şi cultură pop. Poate că aceasta este cea mai importantă lecţie pe care Parisul şi experienţa concertelor în sine mi-a oferit-o vara asta. Turismul viitorului nu va mai concura doar prin ceea ce au moştenit oraşele deja consacrate, ci şi prin ceea ce reuşesc să creeze. Monumentele, arta rămân esenţiale, dar ele nu mai sunt suficiente pentru noile generaţii. Tinerii (şi nu numai) caută poveşti pe care să le trăiască, nu doar locuri pe care să le fotografieze. Iar un oraş care poate găzdui, în aceeaşi săptămână, liniştea impresionistă a lui Monet şi energia unui concert BTS demonstrează că patrimoniul şi cultura contemporană nu sunt rivale. Împreună, ele definesc noua economie a experienţelor. 

Petit Palais, situat în partea de sud a Champs-Élysées, în care intrarea este gratuită şi unde te poţi bucura de o cafea fiind înconjurat de artă.