Una dintre cele mai izbitoare imagini din pandemie este cea cu metropolele lumii golite de oameni şi maşini, cu marile lor bulevarde pustii, acoperite de o linişte ciudată. Obişnuiţi cu claxoane, motoare, voci, muzică, o cacofonie de sunete care nu se opreşte niciodată, lumea de atunci părea fabricată într-un studio de film, imposibil de perceput ca reală.

Inclusiv în Bucureşti - Calea Victoriei, Magheru, Unirii - păreau poze dintr-un film post-apocaliptic. Cinci ani mai târziu, bulevardele rămân goale doar în poze, căci viaţa şi-a reluat ritmul ei nebunesc, aducându-ne înapoi şi minutele nesfârşite petrecute în trafic. 

La nivel global, cele mai congestionate zone urbane au fost desemnate în ediţia din acest an a Global Traffic Scorecard by Impact Rank Istanbul, Mexico City, Chicago, New York şi Philadelphia, în timp ce în Europa topul este condus de Londra, Paris şi Dublin. Dintre ţările europene, în clasament apar şi Varşovia, pe locul 8, şi Budapesta pe 15.

Studiul calculează numărul de ore pierdute anual de un navetist din cauza blocajelor din trafic de la orele de vârf, cel mai grav fiind evident pentru şoferii din Istanbul, care pierd 118 ore, adică, calculat la o medie de 8 ore pe zi de lucru, aproape 15 zile pe an.

Cam la fel se întâmplă şi cu şoferii din Chicago şi New York, cu 112 ore, respectiv 102 ore pe an.

Există însă şi veşti bune: unele dintre cele mai mari oraşe din SUA şi Europa au reuşit cumva în acest an să reducă blocajele de pe şosele şi să coboare în clasamentul global, victorie cu care se pot lăuda New York, Los Angeles, Londra şi Paris, dar şi Varşovia. Cum au reuşit acest lucru este un secret pe care ar trebui să îl descopere şi alte metropole, pentru a îmbunătăţi în final viaţa propriilor locuitori.

Bucureşti, modelul unei relaţii de dragoste tumultUoase

Bucureştiul este genul de oraş care trezeşte cel mai adesea sentimente puternice. Ori îl iubeşti, ori în urăşti. Cei care îl iubesc îi tolerează mai uşor, sau mai greu, şi neajunsurile, sperând că cineva, cândva îl va vindeca de rănile lui mai vechi sau mai noi. Dar chiar şi ei au ajuns exasperaţi de haosul ce pare că bântuie uneori prin oraş. Iar cei care îl urăsc pun mai mereu pe primul loc pe lista de motive aglomeraţia şi poluarea.

Chiar dacă nu apare în clasamentul realizat de Global Traffic Scorecard by Impact Rank, asta nu înseamnă că lucrurile stau bine la capitolul trafic auto în capitala României. Dimpotrivă. Indexul de trafic 2025, analiză realizată de Institutul pentru Oraşe Vizionare, arată că şoferii din Bucureşti pierd echivalentul a peste 12 zile de lucru anual din cauza aglomeraţiei din trafic, cifră ce plasează cu siguranţă capitala României pe un loc fruntaş la nivel global. La mică distanţă se află şi alte mari oraşe din ţară, unde traficul creează probleme majore, respectiv Timişoara, Cluj, Iaşi, dar şi în Craiova şi Sibiu, localităţi care se apropie rapid de pragul de 9 zile pierdute pe an.

O altă tendinţă remarcată în analiza traficului arată că tiparul clasic al „orelor de vârf” s-a schimbat, iar oraşele nu mai sunt blocate doar când oamenii intră şi ies de la muncă, ci şi în mijlocul zilei, când activităţile zilnice fragmentate produc congestii prelungite.

„Datele analizate de noi arată că ora de prânz este noul vârf de trafic. În multe oraşe, vitezele minime nu se mai înregistrează la 08:00 sau 17:00, ci între orele 11:00 şi 14:00. Explicaţia vine din munca flexibilă, programele decalate şi o dispersie mai mare a fluxurilor de deplasare pe durata zilei. Dacă prânzul este momentul critic, iar drumurile scurte, combinate, spre şcoli, pieţe, spitale sau birouri locale, curieratul şi livrările de mâncare, precum şi transportul alternativ de tip Uber/Bolt sunt cele care generează încetiniri, atunci măsurile de mobilitate (benzi pentru transportul public, ferestre pentru livrări, managementul parcărilor, semaforizare adaptivă) trebuie calibrate şi pentru intervalul 11:00–14:00, nu doar pentru orele tradiţionale de rush hour, şi pentru mobilitatea zilnică de proximitate, nu doar fluxurile de intrare–ieşire din oraş”, a declarat Florian Filat, director executiv, Institutul pentru Oraşe Vizionare şi manager de proiect la CITY INDEX.

Asta face ca, deşi Bucureştiul vine la pachet cu atuuri de netăgăduit pentru locuitorii lui, congestiile în trafic să rămână una dintre marile lui răni şi suferinţe. Un studiu realizat tot de Institutul pentru Oraşe Vizionare, plasează Capitala pe locul doi în topul general al oraşelor din România după calitatea vieţii, prosperitate şi vibraţie.

Oraşul care reuşeşte cel mai bine să îmbine utilul cu plăcutul este Cluj, primele zece locuri fiind completate de Sibiu, Braşov, Timişoara, Oradea, Iaşi, Alba Iulia, Constanţa şi Târgu-Mureş. Oraşele sunt principalul teren de competiţie al secolului XXI: atrag talente, generează inovaţie şi definesc calitatea vieţii, iar România nu face excepţie. Într-un moment în care PNRR, tranziţia verde şi digitală sau competiţia globală pentru resurse umane rescriu ierarhiile, performanţa oraşelor devine esenţială, spun autorii studiului.

„Scopul nostru este să descoperim punctele tari şi vulnerabilităţile oraşelor, care pot duce la multe decizii în lanţ, fie că vorbim de administraţie, mediul de afaceri sau cetăţeni. Principiul de lucru al acestor clasamente este raportat la populaţie sau la suprafaţă. Nu comparăm cifre absolute. De aceea putem vedea un oraş mic, ca Alba Iulia, care este în top zece“, a spus  Felix Tătaru, preşedintele Institutului pentru Oraşe Vizionare, la emisiunea ZF Live.

În opinia lui, Clujul rămâne un etalon pentru întreaga ţară, având un mix foarte bun între calitate, prosperitate şi vibraţie, cele trei mari capitole analizate, în timp ce Bucureştiul stă foarte bine în privinţa prosperităţii, dar nu la fel de bine la calitatea vieţii.

„Spre“ 40% din populaţia Clujului este reprezentată de elevi şi studenţi, iar acest lucru are un impact enorm asupra vibraţiei oraşului. Iaşiul este de asemenea unul dintre oraşele care stă foarte bine la capitolul vibraţie, fiind un alt centru universitar mare al ţării“, explică Felix Tătaru.

Dacă ne raportăm doar la indicele Calitatea vieţii, Bucureştiul se află abia pe poziţia a treia, în coborâre faţă de 2024, devansat de Cluj şi, mai nou, de Sibiu. Capitala punctează la capitolul Conectivitate şi Parcuri, dar are cele mai mici ratinguri la Trafic urban şi Amprentă verde în rândul celor 41 de oraşe analizate.

Din punctul de vedere al prosperităţii însă, Capitala se poate lăuda cu primul loc, atuurile ei fiind Cifra de afaceri a oraşului şi Indicele de inovare, iar punctele slabe sunt Infracţionalitatea şi Fondurile UE atrase. La capitolul Vibraţie, cel mai bine stă Clujul, urmat de Bucureşti, care câştigă pe zona de Wellness şi viaţă activă, plus Entertainment, dar pierde puncte la Diversitate a populaţiei şi ponderea categoriei Elevi & studenţi.

Până la urmă, chiar dacă traficul, aglomeraţia, minutele şi orele pierdute în maşină sunt doar unul dintre factorii care ne fac să ne placă sau nu un oraş, impactul lor este extrem de puternic. Ne place să ne plimbăm pe Calea Victoriei când nu sunt maşini, ne place să ascultăm muzică în maşină în zilele ploioase, ne place să vizităm marile oraşe ale Europei, dar şi destinaţii de pe alte continente, dar nu ne place să pierdem timp. Timp preţios - de muncă, de relaxare, de vizitare.

În Europa, în jumătate din cele 568 de zone urbane analizate în Global Traffic Scorecard by Impact Rank întârzierile din trafic au crescut faţă de anul trecut, iar în 39% au scăzut. În alte 67 de oraşe lucrurile au rămas cam la fel. 

Lucrurile sunt însă extrem de diferite de la ţară la ţară. De exemplu, în marea majoritate a zonelor urbane din Italia situaţia s-a agravat anul acesta, la fel ca şi în Spania, în timp ce în Franţa doar 16% dintre oraşele analizate au raportat creşterea timpului petrecut în trafic.

Lucrurile nu stau bine nici la nivel global. Circa 60% dintre oraşe au fost pe plus, faţă de 55% în 2024. Întârzierile au crescut în general în SUA, Italia şi Germania, precum şi în Asia, în timp ce în Franţa şi Marea Britanie au rămas similare sau mai mici decât nivelurile din 2024.

Datele arată clar că este nevoie urgent de soluţii, căci nici populaţia, nici numărul de maşini nu vor scădea în viitor, iar oraşele mari se chinuie tot mai mult să facă loc tuturor.