Investiţiile la bursă nu reclamă nici sume mari de bani, nici studii economice şi nici o monitorizare continuă neapărat, ci doar dorinţa fiecăruia de a pune banii la treabă. Bursa este locul de întâlnire dintre investitori şi companii, iar acţionariatul unei societăţi ne arată cât de diversificaţi pot fi cei care acced la piaţă şi activitatea lor de zi cu zi. Poate cel mai bine o ilustrează Claudiu Marcu, care a vrut să devină judecător, a început să vândă pensii private, dar a ajuns să fie broker de asigurări, în cele mai multe weekenduri arbitrează meciuri de fotbal, iar în timpul liber... investeşte.

„Am început să investesc în 2011, dar luasem înainte contact cu piaţa de capital din curiozitate. În 2006 şi 2007 am fost implicat în vânzarea pensiilor private Pilonul II şi Pilonul III. Atunci m-am instruit şi am aflat mai multe despre sistemul public de pensii”, povesteşte Claudiu Marcu, constănţean în vârstă de 36 de ani. Claudiu învăţa atunci pentru viitorii clienţi ai Allianz-Ţiriac. Ca să vândă pensii private, trebuia să înţeleagă cum funcţionează sistemul public şi ce se întâmpla în domeniu. A aflat cu ce se ocupă un fond de pensii şi unde se duc banii contribuabililor şi spune că a fost norocos că a trecut prin tot acest proces pentru că şi-a dat seama încotro ne îndreptăm.

„Am învăţat că banii pe care îi contribuim astăzi prin munca noastră, taxele şi impozitele pe care le plătim, se duc la actualii pensionari, iar pensiile noastre publice vor fi plătite de copiii şi nepoţii noştri, câţi vor fi ei la momentul respectiv în câmpul muncii. Numai că, din punct de vedere demografic, viitorul este destul de sumbru, populaţia activă a României este în scădere”, adaugă el. La acea vreme, Claudiu avea 20 de ani şi era student la Drept în Constanţa.

Mărturiseşte că nu se gândea prea mult la pensie, nu îl învăţase nimeni la şcoală, în facultate sau acasă ce înseamnă. În mintea lui au încolţit atunci câteva întrebări şi a ajuns astfel să se înscrie la un seminar al Bursei de la Bucureşti numit „De iniţiere în piaţa de capital”. „Ţin minte că era atât de mare interesul, încât s-a amânat de patru-cinci ori până să se facă grupa de cinci sau câţi eram ca să se poată ţine cursul. A fost numai cu agenţi sau viitori angajaţi ai firmelor de brokeraj, nicio persoană ca mine, care să vrea din proprie iniţiativă să înveţe despre piaţa de capital”, spune el. A urmat o perioadă în care s-a acomodat mental cu ce înseamnă investiţiile la Bursă. A început să citească site-uri şi forumuri de specialitate, atâtea câte erau disponibile la acel moment, în încercarea de a înţelege mai multe. „La început mă uitam ca mâţa în calendar.” A pus în oglindă ce înseamnă un fond de pensii private şi un portofoliu la Bursă. Ce a aflat? „Am contribuit şi am cont de pensie privată, Pilonul II şi Pilonul III. Este un instrument bun pentru o persoană care doreşte mai mult decât pensia de la stat dar nu vrea să acorde în niciun fel timp pentru a face propriile alegeri”, spune el. Celor care totuşi se gândesc să intre în piaţă şi să-şi facă propriile alegeri pentru viitor, Claudiu le-ar spune să nu mai piardă timpul şi să se apuce de treabă. „Oportunităţile vin ca trenul în gară. Nu este nicio problemă dacă ai pierdut unul, vor mai veni şi altele cu siguranţă, trebuie doar să ai răbdare şi să nu disperi.”

PROFIL DE INVESTITOR

NUME: Claudiu Marcu;

VÂRSTĂ: 36

PROFESIE: jurist;

OCUPAŢIE: broker, arbitru

INVESTEŞTE: pe termen lung

După doi ani în care a vândut pensii private şi după terminarea Dreptului, Claudiu nu a urmat niciunul din aceste drumuri. Şi-a îndreptat însă atenţia în alte direcţii. „Sunt de profesie jurist, doar că nu profesez. Mă ajută foarte mult în activităţile mele, dar nu am intrat în magistratură sau în avocatură, unde mă visam eu înainte de a începe facultatea. Am descoperit însă nişte domenii care m-au atras mai mult. Am mai multe faţete”, afirmă el. Claudiu nu a ajuns judecător în instanţă, ci pe terenul de joc. Din 2006 este arbitru de fotbal, o activitate în care spune că este foarte implicat, alocând în fiecare zi timp pentru atrenamente. Anul acesta a debutat în Liga 1, unde a arbitrat meciul dintre Academica Clinceni şi F.C. Rapid şi pe cel dintre Sepsi OSK Sf. Gheorghe şi Gaz Metan Mediaş. „Să zicem că acesta este jobul meu de weekend, fiindcă cele mai multe meciuri se desfăşoară în weekend. De luni până vineri, sunt broker de asigurare. Din 2011 am propria companie, suntem cinci angajaţi. Se numeşte Beyond Insurance, dar lucrez sub umbrela unui alt broker de asigurare, sunt un soi de francizat”, adaugă investitorul. Aşadar, anul în care a intrat în lumea antreprenoriatului a fost şi cel în care s-a apucat de investiţii. Partea bună a lucrurilor este că toate cele trei activităţi sunt făcute din pasiune. Claudiu le vede ca pe hobby-uri care sunt în acelaşi timp generatoare de venit, iar asta, spune el, este perfect.

„Partea de investiţii este o componentă complementară, de relaxare, de autoeducaţie. BVB este, într-un fel, reţeaua mea preferată de socializare. Mulţi îşi petrec poate mult timp pe Facebook, Tik Tok sau pe alte reţele de socializare, mie îmi place să mă relaxez de la alte activităţi uitându-mă pe nişte bilanţuri. Urmăresc mereu piaţa”, completează el. Claudiu mai spune că activitatea de investiţii este part-time, dar nu vede o alocare a timpului forţată, ci una care vine fluid.

 „Bursa este un loc în care acumulez. Mă interesează să îmi poată oferi pasiv venituri mai mari decât cheltuielile mele curente, iar veniturile pasive să acopere stilul meu de viaţă actual şi obligaţiile financiare. Văd investiţia la Bursă ca pe o metodă de deveni liber financiar. Astfel ai toate şansele să fii liber mental, să nu ai constrângeri de niciun fel şi să acţionezi doar conform propriei conştiinţe. În Bursă îmi găsesc libertatea financiară şi asta caut să ating”, afirmă el.

Mai mult, la începutul anului Claudiu i-a deschis un cont de tranzacţionare fiului său, care a împlinit recent opt ani. Nu este pe numele lui, pentru că nu are dreptul legal, însă este un drum pe care i-ar plăcea să-l apuce. De altfel, după ce a încercat mai multe sporturi, micul investitor a descoperit, ca şi tatăl său, pasiunea pentru fotbal, aşa că de jumătate de an joacă la Academia Hagi.

„Fiul meu, Robert, avea 1.000-2.000 de lei din donaţii sau colinde şi l-am convins să-i investească la Bursă. L-am făcut probabil cel mai tânăr investitor de la BVB, avea şapte ani la momentul deschiderii contului. El va fi beneficiarul cândva. I-am povestit foarte pe scurt şi cât se poate de pe înţelesul lui despre ce este vorba. El şi-a ales companiile, bineînţeles cu girul meu. Cumva l-am mai îndrumat, i-am pus companii pe masă, iar el şi-a dat aprobarea. A zis că îi place Lăptăria cu Caimac – i-am adus nişte produse când am fost la fermă cu Investors Club – Digi, Banca Transilvania şi Purcari. Nu a gustat vinul, dar m-a crezut pe mine. Pe cuvânt că-i bun!”, spune Claudiu amuzat.

Despre răbdare şi alegeri

În 2011, Claudiu Marcu făcea prima lui investiţie la Bursă, cumpăra acţiuni Fondul Proprietatea de 10.000 de lei prin brokerul local Interfinbrok Corporation. Ţine minte că preţul unei acţiuni era în jur de 45 de bani. A prins un trend bun şi într-un timp scurt valoarea acestora s-a dublat. În faţa acestei situaţii, investitorul s-a speriat şi a decis să marcheze profitul. „Am zis să mă dau jos din tren pentru că mergea prea repede. După ce am vândut, am continuat să fac alte achiziţii, nu am scos banii şi nu am plecat în vacanţă. Am mai cumpărat blue chip-uri, Romgaz, Transgaz. Am considerat atunci că ar fi achiziţii bune şi în timp s-au dovedit a fi. Am acumulat şi asta fac şi în ziua de astăzi”, spune el.

Nu a scos niciodată bani din contul de investiţii, strategia lui fiind una de acumulare. Afirmă că valoarea portofoliului nu este relevantă, fiindcă arată doar drumul care a fost parcurs. Mai important este de unde pleacă fiecare investitor, iar în acest sens îl dă exemplu pe celebrul Warren Buffet, poreclit oracolul din Omaha. Şi el a început cu câţiva dolari. „Dacă se poate, nu aş vinde niciodată. Cam asta este filozofia mea. Investesc în stilul lui Warren Buffett, buy & hold pentru totdeauna sau cât se poate. Dacă vinzi, trebuie să ai idee ce faci în continuare cu banii respectivi. Trebuie să ai o aşteptare sau o certitudine sau să fii cât mai aproape de siguranţă că vei putea cumpăra ulterior şi mai jos, sau că schimbi deţinerea cu alta care va performa mai bine”, explică el.

După experienţa unei pandemii şi a unui război, care au adus scăderi abrupte şi volatilitate ridicată pe pieţele bursiere, dar şi după controversata OUG 114, care a lovit companiile locale din energie, bancar şi telecom, Claudiu a primit o reconfirmare a faptului că lucrurile revin la acelaşi nivel dacă există răbdare şi nu se vinde în pierdere. În plus, dacă sunt şi bani disponibili în cont în astfel de perioade, nişte alegeri corecte pot maximiza viitoarele profituri. „Dacă este investiţia potrivită, faci bani şi în criză. Pur şi simplu am stat investit şi am primit o reconfirmare a faptului că răbdarea este în favoarea investitorului. Dacă ai răbdare şi nu marchezi în pierdere, istoria arată că de cele mai multe ori piaţa îşi revine şi doboară vechile recorduri”, spune el.

Constănţeanul a avut în 2021 un randament de circa 61% fără dividende, având în vedere poziţia ridicată (35% din portofoliu) pe TeraPlast Bistriţa, companie ale cărei acţiuni au livrat un randament peste aşteptări anul trecut. „Este un randament anormal, nu ceva ce o să se repete prea curând. Şi anul 2021 a fost unul anormal de bun, nu trebuie să ne aşteptăm la aceleaşi randamente în continuare”, adaugă el. La momentul actual, investitorul mai are deţineri la Purcari (11%), Turbomecanica (10%), Romgaz (10%), Digi (10%), OMV Petrom (5%) şi altele (9%). Circa 10% din portofoliu reprezintă obligaţiuni. Cum îşi alege investiţiile? „Dacă la început sau acum câţiva ani mă uitam poate după dividende, acum nu mi se mai mare ceva atractiv, poate chiar din contră. Dacă o companie dă dividende mari înseamnă că nu are un plan de a investi mai bine banii decât să îi dea acţionarilor.”

Nu este neapărat un semn foarte bun, înseamnă că poate nu are o strategie de investiţii sau poate că piaţa este limitată şi nu vede oportunităţi de a investi în continuare şi de a aduce un randament şi mai bun pe termen mediu şi lung”, spune el. Claudiu se uită mai degrabă la produsul sau serviciul pe care o companie îl produce sau îl comercializează şi, foarte important, la echipa de management şi la acţionariat. De exemplu, dacă printre acţionari se află şi investitori instituţionali sau echipa de management are un track record bun, pot fi semnale că acel emitent necesită atenţia sa. Bineînţeles, şi cifrele din spate trebuie să arate mulţumitor şi să confirme aşteptările.

L-am întrebat în ce companii i-ar plăcea să fie acţionar şi parte din poveste. Mi-a spus că o bucăţică din afacerea de soft Bitdefender a soţilor Talpeş ar merita să fie şi pe Bursa de Valori Bucureşti, iar în privinţa retailerului Dedeman al fraţilor Pavăl, care au mai multe deţineri la Bursa locală, nu are prea multe speranţe pentru o listare. De asemenea, şi-ar dori să se listeze la Bursă Portul Constanţa şi mult aşteptata Hidroelectrica. „Toate companiile mari de stat ar putea să fie pe Bursă pentru că ochiul critic al investitorului ar aduce un plus de transparenţă şi eficienţă în activitatea lor operaţională. Dacă tot vin din mediul sportiv, mi-ar plăcea să văd şi o echipă de fotbal listată la Bursă. Sunt companii unde deja există mişcări în acţionariat şi este nevoie de investiţii, aşa că aş vedea potenţiale companii de fotbal la bursă, care pot fi cu siguranţă poveşti de succes”, spune investitorul. În ceea ce priveşte gradul de maturitate a pieţei noastre şi a investitorilor români, Claudiu spune că avem cu toţii de muncă, plecând de la sistemul de învăţământ, brokeri, Bursă şi ajungând la investitori şi mass-media. „Din discuţia cu prietenii şi cunoscuţii, tuturor li se pare că trebuie să ai studii sau doctorate ca să intri în piaţa de capital. Este o inaccesibilitate aparentă şi trebuie să spulberăm acest mit. Cred că acesta este rolul nostru al tuturor, trebuie să facem o deschidere de mentalităţi. Nu aş spune că toată lumea trebuie să vină la Bursă, dar să ştie că există opţiunea asta, să o înţeleagă şi, de ce nu, să o aibă în instrumentar”, conchide Claudiu Marcu.

►Œ Bilanţul este un document contabil care conţine informaţii despre toate bunurile (activele), datoriile şi capitalul propriu (pasivele) ale unei companii la un anumit moment. Bilanţul contabil arată de fapt ce are şi ce datorează o companie, capitalul propriu al acţionarilor fiind definit ca diferenţa dintre activele şi datoriile entităţii. Cu alte cuvinte, valoarea activului este egală cu cea a pasivului împreună cu cea a capitalului propriu.

► Contul de profit şi pierdere reflectă performanţa unei companii pentru o anumită perioadă de timp şi oferă informaţiile necesare pentru evaluarea capacităţii companiei de a genera valoare pentru acţionari. Acesta cuprinde o listă a categoriilor de venituri şi a celor de cheltuieli/costuri, precum şi rezultatul la nivel operaţional, financiar şi net, care poate lua formă de profit sau pierdere. Indicatorii sunt prezentaţi atât pentru exerciţiul financiar curent, cât şi pentru cel precedent.

Spre deosebire de contul de profit şi pierdere, care prezintă un flux de venituri şi cheltuieli aferente unei perioade, adică un raport dinamic, bilanţul contabil prezintă o fotografie la un anumit moment, adică un raport static. Împreună cu situaţia fluxurilor de trezorerie (explicată anterior), care arată încasările şi plăţile unei companii pe o anumită perioadă, cele trei sunt cele mai importante situaţii financiare utilizate în analiza unei companii.