Această pandemie, care sigur va ţine cel puţin încă doi ani de-acum înainte, va schimba pe termen scurt modul cum angajaţii se raportează la jobul pe care îl au, la salariu, la acceptarea altor oferte primite, la schimbarea locului de muncă.

Dacă în perioadele de boom, când sunau telefoanele în fiecare zi, salariul şi creşterea primită pentru a accepta un job la o altă companie era pe primul loc, acum plata salariului la timp şi soliditatea companiei unde lucrează au trecut pe primul loc.

„Ne aştepăm la o reaşezare a priorităţilor angajaţilor, ţinând cont că, întrebaţi ce aşteaptă de la organizaţia unde lucrează, majoritatea au pus pe primul loc siguranţa locului de muncă. Pentru companiile care au un brand de angajator puternic va fi o ocazie mult aşteptată de a recruta noi talente”, a spus pentru ZF Mihaela Maranca, Country Manager România pentru compania de resurse umane Randstad.

Radu Turcescu, Reputation Management Strategy, spune că teama de a rămâne fără un loc de muncă şi-a făcut simţită prezenţa pe piaţă: imaginea de angajator stabil va conta enorm în decizia de angajare.

Această idee este valabilă şi pentru angajaţi, având în vedere că firmele de recrutare şi companiile fac dosare din ce în ce mai complexe înainte de a discuta cu cineva sau de a lua decizia de angajare, pe baza informaţiilor strânse de pe reţelele sociale sau din alte surse deschise sau închise.

Sorina Faier, de la firma de recrutare Elite Searchers, a spus la ZF Live că a avut cazuri în care o ofertă de angajare cu o creştere salarială de 30-50% a fost respinsă, pentru că persoana în discuţie nu avea încredere în cel care i-a făcut oferta, pentru că era un start-up. Iar în perioadele de criză, aceste companii la început de drum au probleme de finanţare.

Din păcate, în companiile româneşti antreprenoriale, patronii nu investesc în perioadele de boom în brandul companiei, în modul cum trebuie să se poziţioneze în piaţă, în rândul propriilor angajaţi, dar şi în ochii angajaţilor de la concurenţă. Tuturor li se pare că sunt bani aruncaţi degeaba, iar dacă dai un salariu mai mare oferta va fi acceptată imediat.

Multinaţionalele au tot timpul grijă să aibă o imagine bună în piaţă, astfel încât să fie în topul preferinţelor unde să lucrezi.

„No-name-urile”, cele mai multe companii antreprenoriale româneşti, stau prost în piaţă ca percepţie şi întâmpină mari probleme când trebuie să recruteze oameni. Iar când reuşesc să ia pe cineva, plătesc un preţ mult mai mare decât o multinaţională.

Neavând prea mulţi bani, dar mai degrabă neavând încredere în firmele care se ocupă de branding, pe ideea că le ştiu pe toate, patronii români nu dau importanţă modului cum sunt percepuţi ei ca persoane şi compania lor în piaţă, în media, în social-media şi sunt foarte intrigaţi, miraţi, frustraţi, că ei muncesc, dar angajaţii nu apreciază acest lucru, nici pe ei, nici compania. Şi mai mult decât atât, îi vorbesc de rău în piaţă.

Toate aceste lucruri se văd cel mai bine în perioadele de criză, când se face diferenţa în piaţă, iar de cele mai multe ori multinaţionalele câştigă teren, iar companiile româneşti pierd.

Pentru o companie care se bazează mai mult pe creiere şi mai puţin pe echipamente, brandul şi reputaţia contează cel mai mult în ochii angajaţilor şi în ochii altor angajaţi, când se pune problema de angajare.

Multinaţionalele sunt percepute ca fiind companii extrem de stabile, care plătesc salariile la timp şi care au acţionari care în perioadele de criză susţin businessul. Companiile româneşti sunt percepute ca fiind nesigure, cu planuri de restructurare şi concediere venite peste noapte, cu salarii care ar putea să nu se plătească la timp şi cu beneficiile tăiate în perioadele de criză.

De aceea toată lumea caută să lucreze la companii solide, cu reputaţie, care plătesc salariile la timp. Nimeni nu se mai aşteaptă la creşteri salariale.

Aceasta este realitatea în care vom trăi, cel puţin în următorii doi ani.

(cristian.hostiuc@zf.ro)