Cum arată cea mai mare fabrică de aeronave din America de Nord şi avioanele care ies de pe porţile acesteia

Autor: Răzvan Botea Postat la 08 iunie 2024 77 afişări

Peste 100 de avioane de ultimă generaţie F-35 ies în fiecare an pe poarta fabricii Lockheed Martin din Texas, Statele Unite. Este cea mai mare fabrică de aeronave din America de Nord, spun americanii, poate şi fiindcă „everything is bigger in Texas” (este sloganul neoficial al statului american, dar probabil cel mai uzitat.) Nu mai puţin de o milă (1,6 km) are lungimea facilităţii de producţie, unde se asamblează sute de aeronave F-35 în diferite stadii de construcţie. România bate la uşa programului F-35 şi pune pe masă 6,5 miliarde de dolari pentru 32 de bucăţi, iar americanii vor să le vândă. Întrebările care au mai rămas sunt: când se va dota armata Română cu aceste avioane şi ce va câştiga industria românească de apărare din această achiziţie mamut?

Există deja 18 clienţi globali care fac parte din programul F-35. Până în prezent, am livrat peste 990 de aeronave. Ei au încredere în sistemul nostru de producţie şi în maturitatea procesului nostru de achiziţie, că acest program există şi livrează 156 de aeronave. Asamblăm 156 de aeronave pe an pentru comunitatea mondială a celor 18 clienţi pe care îi veţi vedea astăzi pe linia noastră de producţie”, spune Greg Day, director dezvoltare business pentru programul F-35 la Lockheed Martin, în faţa celor 11 jurnalişti români prezenţi la o prezentare a fabricii companiei de lângă Fort Worth, Texas. În Fort Worth, un oraş de aproape 1 milion de locuitori, care se află la nici 50 de kilometri de Dallas, în ultima zi din aprilie 2024 erau 30 de grade Celsius sau, cum măsoară americanii, 86 de grade Fahrenheit. Texanii ţin toate aparatele de aer condiţionat pornite la maximum, iar jurnaliştii români din grup, care au venit de la 18-19 grade din Bucureşti, nu au timp să se obişnuiască nici cu frigul dinăuntru, nici cu căldura de afară. Un autobuz negru inscripţionat cu Lockheed Martin aşteaptă jurnaliştii în faţa unui hotel din Fort Worth în dimineaţa zilei de 30 aprilie. Cam jumătate de oră durează drumul de la hotel la fabrica Lockheed Martin, unde Tom Cruise a aterizat avionul cu care a venit la discuţiile cu reprezentanţii companiei pentru recuzita avioanelor din filmul Top Gun Maverick.

Înainte de a ajunge în faţa porţilor fabricii, suntem avertizaţi: de acum nu se mai fac fotografii sau filmări de către jurnalişti, reprezentanţii Lockheed Martin vor realiza toate materialele audio-video şi le vor pune la dispoziţia jurnaliştilor. Facilitatea este una dintre cele mai securizate din lume, pentru că acolo se fabrică vârful de lance al aviaţiei americane din acest moment: avionul de luptă de generaţia a cincea F-35. Greg Day, directorul de dezvoltare business pentru programul F-35 la Lockheed Martin, ne primeşte într-o sală de conferinţe unde începe prezentarea programului.

PESTE 100 de AERONAVE F-35 ies anual pe porţile fabricii Lockheed Martin din Fort Worth, Texas

Americanii au realizat acest eveniment pentru a promova aeronava, pe care şi România vrea să o cumpere, pentru că, în termeni practici, în următorii ani 10-15, avioanele F-16 urmează să fie „scoase la pensie”, sau cel puţin asta indică site-urile de specialitate despre durata de viaţă a unei aeronave F-16. Despre folosirea bătrânelor MiG-uri sovietice nici nu mai poate fi vorba. În acest context, Armata Română a solicitat şi primit de la Parlament undă verde pentru achiziţia a 32 de aeronave F-35 cu 6,5 mld. dolari. Costurile implică atât aparatele propriu-zise, cât şi mentenanţa aparatelor, dar şi pregătirea piloţilor pentru a pilota noile aparate.

„Dacă îmi permiteţi să rotunjesc cifrele, 2.400 de piloţi operează F-35 astăzi. 16.000 de tehnicieni operează din diverse locaţii din lume, asigurându-se că putem opera această aeronavă în siguranţă şi securitate”, spune Greg Day. La prezentarea introductivă este prezent şi Theodore Dyckman, cu numele de cod „Dutch”, fost pilot în armata americană şi actual pilot de teste pentru Lockheed Martin. El prezintă capabilităţile aeronavei.  „Cum definim generaţia a cincea? În principal, spun că este stealth, senzori avansaţi, fuziunea senzorilor şi apoi interoperabilitatea, capacitatea de a partaja informaţiile pe care le colectează. Transportăm armele intern, astfel încât acestea nu reflectă energia radar înapoi. Şi apoi, de asemenea, am pus un canal bifurcat pentru a ascunde motorul în fuzelaj, astfel încât faţa motorului, care este un mare contribuitor radar, să nu reflecte înapoi către sursă”, spune Dutch.

Lockheed produce aparatul F-35 în trei variante: A - similar unui F-16, dar modernizat şi cu un singur motor, B - capabil de aterizare verticală şi C - destinat portavioanelor. Dutch le indică pe prezentarea sa: „Aceasta este varianta noastră terestră, cea pe care România o urmăreşte (A - n. red.). Ca particularitate, are această cocoaşă chiar aici, pe partea stângă a aeronavei. Acolo se află tunul intern. Este singurul model care are un tun intern instalat. Şi astfel, când tragi cu tunul, micuţa uşă se deschide, tragi, şi apoi se închide pentru a menţine capacităţile de stealth”, explică el. Din perspectiva de pilot, explică şi alte avantaje ale aeronavei: „Şi ultimul lucru care nu este aici (pe prezentare – n. red.), dar ar trebui să fie, este sistemul avansat de control al zborului, care este probabil unic pentru orice avion care zboară astăzi în lume. Are un model aerodinamic la bord. Şi astfel, în loc de tabele de căutare unde mişti manşa şi mişcă unele suprafeţe, echilibrarea avionului este automatizată. Avionul este plin de senzori şi camere video care sunt conectate cu casca pilotului, care costă singură 400.000 de dolari.” Avionul are camera în lateral şi sub fuzelaj, astfel că pilotul practic „se uită” prin „pereţii” şi „podeaua” aeronavei.

Theodore „Dutch“ Dyckman pilot de teste Lockheed Martin: „Cum definim generaţia a cincea? În principal, spun că este stealth, senzori avansaţi, fuziunea senzorilor şi apoi interoperabilitatea, capacitatea de a partaja informaţiile pe care le colectează. Transportăm armele intern, astfel încât acestea nu reflectă energia radar înapoi.”

După prezentare, grupul de jurnalişti este condus prin fabrică, însă, de data aceasta, obiectele personale le depozităm într-o mică borsetă. Ne întâmpină un angajat care urmează să facă prezentarea fabricii. În fabrică ne mişcăm cu ajutorul unor vehicule similare celor din aeroporturi pentru transportul de persoane. „Aceasta este cea mai lungă facilitate de producţie de aeronave din America de Nord, deoarece, după cum ştiţi, totul este mai mare în Texas. În ceea ce priveşte durata de construcţie a unei aeronave, există puţină complexitate în funcţie de unde vin piesele, deoarece avem parteneri internaţionali, coproducători care construiesc unele dintre piese. Partea Lockheed Martin, de la un capăt la altul, durează cam 18 luni.” Turul continuă de-a lungul liniei de producţie. În dreptul fiecărui avion care se află în construcţie, în diferite faze, este un ecran care arată cine este cumpărătorul, care este gradul de realizare a avionului, cât este întârzierea şi ce piese lipsesc. În dreptul unui avion aproape complet se vede steagul Poloniei şi ghidul ne spune că acela este primul F-35 care va ajunge în Polonia, ţară care a intrat recent în program. Turul continuă dinspre cele mai incomplete aeronave, care nu sunt decât componente, până la avionul aproape complet, care pleacă spre vopsit în altă încăpere. „Catapultarea devine o provocare tehnică, deoarece acum, dacă încerci doar să deschizi partea de sus a ramei, curentul de aer va împinge acea cupolă înapoi în jos. Deci, în acest program, am implementat o nouă modalitate de catapultare. Dacă vă uitaţi sub cupolă, veţi vedea aceste linii. Arată aproape ca o bandă, linii subţiri gri direct pe plasticul în sine. Ce sunt acestea se numeşte încărcătură flexibilă în formă liniară. Este un exploziv care, atunci când pilotul trebuie să se catapulteze, trage de manetă. Acel exploziv se declanşează şi aruncă sticla în aer, care este, de fapt, un material plastic.”

În toată fabrica este curăţenie lună, iar în zona de vopsire a avionului nu este niciun miros de vopsea. Ghidul ne explică: „Cum de nu miroase a vopsea? La fiecare dintre acele încăperi de vopsire, întregul perete din spate este un sistem de ventilaţie. Deci, închizi acele uşi când faci operaţiunea de vopsire şi aerul curge prin acele celule de vopsire spre peretele din spate pentru a-l menţine bine ventilat”.   

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Reportaj,
fabrica,
avioane,
jurnalisti,
pilot,
armata,
F-35

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.