Oklo s-a născut din refuzul ideii că energia nucleară este condamnată să fie greoaie, scumpă, lentă şi temută. Caroline Cochran şi Jacob DeWitte au fondat compania pornind de la premisa inversă: „nuclearul nu trebuie reinventat ca idee, ci ca scară”. Ei au imaginat reactoare mici, modulare, construite ca produse industriale repetabile, nu ca megaproiecte de şantier care durează un deceniu, pe principiul: „Dacă faci energia la scară mare, faci şi riscul mare. Dacă o micşorezi, o îmblânzeşti”.

Planul Oklo este radical nu prin tehnologie exotică, ci prin combinaţia dintre miniaturizare şi ciclul combustibilului. Reactoarele lor folosesc combustibil reciclat — resursă care astăzi e tratată ca deşeu — şi îl transformă în energie constantă, fără emisii de carbon. „Noi nu «consumăm» uraniu, noi consumăm deşeuri” (DeWitte – MIT Tech Review).

Aceasta schimbă povestea nuclearului din „problemă” în „arbitraj energetic pe stocuri existente”. Jacob DeWitte şi Caroline Cochran s-au întâlnit în timpul studiilor de doctorat la Massachusetts Institute of Technology (MIT), în secţiunea de inginerie nucleară. DeWitte povesteşte: „Am crescut în Albuquerque şi, în weekenduri, mergeam cu tatăl meu la National Nuclear Science Museum.

Îmi plăcea un mic pelet de combustibil nuclear care arăta că energia conţinută era echivalentă cu o tonă de cărbune sau 149 galoane de ţiţei” (Y Combinator). 

Caroline Cochran, originară din Oklahoma, avea deja un background în inginerie mecanică şi economie şi a devenit interesată de inginerie nucleară printr-un traseu mai puţin convenţional. Ea declară: „Am crescut într-o zonă dominată de petrol şi gaze… iar când am descoperit ce poate face energia nucleară, am ştiut că vreau să fiu parte din schimbare”.   În 2013, împreună cu o mică echipă, a fondat Oklo. Viaţa startup-ului a început în campusul MIT, prin implicarea lor în competiţii de an-treprenoriat (de exemplu MIT $100K) şi consolidarea ideii unui reactor nuclear mic, modular, care să ofere o alternativă reală la generatoarele diesel din zonele izolate (MIT News). DeWitte explică: „La MIT am realizat că modelul clasic al reactorului nuclear — mare, complex, construit timp de decenii — nu se potriveşte cu modelul startup-ului. Trebuia să facem altfel”.  Cochran adaugă: „Am vrut să lucrăm la ceva care să conteze — să modernizăm energia nucleară şi să schimbăm percepţia. Nu să reinventăm ideea în sine, ci să o redimensionăm”.

Oklo a primit sprijin prin programe precum Y Combinator, căruia i s-a alăturat în vara lui 2014. Într-un articol MIT se arată că designul reactorului a evoluat semnificativ sub conducerea lor, iar compania a devenit prima din ultimii ani care a avut o cerere de licenţă acceptată de U.S. Nuclear Regulatory Commission (NRC) pentru un reactor avansat. Momentul de vizibilitate s-a produs când Sam Altman (OpenAI) a intrat ca investitor major şi apoi ca preşedinte al boardului, legând public cele două lumi: AI devorează energie. „AI va deveni inutil dacă energia rămâne scumpă. Fără o nouă generaţie de energie nucleară, AI nu poate scala civilizaţional” (Sam Altman – Lex Fridman Podcast). Listarea Oklo pe bursă prin SPAC nu a fost un gest financiar, ci un semnal cultural: energia de bază pentru era AI trebuie capitalizată acum, nu după ce reţelele vor ceda.

Abordarea lor contrazice reflexul industriei: în loc să înceapă cu megareactoare, Oklo intră pe clustere industriale, campusuri, baze militare, mine de date — locuri unde cererea este intensă şi constantă. „Nu vrem să alimentăm un continent, vrem să alimentăm un nod critic” (Cochran – Financial Times). Logica seamănă cu cea a cloudului: nu construieşti o centrală pentru o ţară, livrezi capacitate ca serviciu acolo unde fricţiunea economică este maximă. Oklo vinde, în esenţă, acceptabilitate şi repetabilitate. „Nu faci tranziţie energetică cu PowerPointuri, o faci cu obiecte finite, livrabile şi replicabile” (DeWitte – Wall Street Journal). De aceea compania se poziţionează nu ca furnizor de tehnologie, ci ca furnizor de active energetice standardizabile. Exact cum Tesla a reindustrializat bateriile, Oklo încearcă să reindustrializeze nuclearul – de data asta în serie, nu la piesă unică. Potrivit unui articol recent publicat de Financial Times, O klo este evaluată la peste 20 de miliarde de dolari, în ciuda faptului că nu are venituri, nu are licenţă operaţională şi nu are contracte ferme de furnizare. Evaluarea reflectă un salt de peste 500% de la începutul anului pentru companie.   

Surse: CNBC, IEEE Spectrum, MIT Technology Review, Lex Fridman Podcast, Financial Times, Wall Street Journal, MIT News, Y Combinator

Traducere şi adaptare: Ioana Matei