O altfel de poveste de dragoste. Cum a ajuns o mică localitate din Transilvania sursa unui business de succes

Autor: Ioana Matei Postat la 01 septembrie 2021 319 afişări

Comuna Mica din judeţul Mureş, o localitate transilvăneană cu circa 4.000 de locuitori, este scenografia unei altfel de poveşti de dragoste: i-a plăcut atât de mult lui Heiner Oberrauch, un antreprenor sud-tirolez care deţine, printre altele, brandul de articole outdoor Salewa, încât a decis să cumpere aici un deal. Pasiunea lui pentru acest loc nu a fost deloc mică: a investit  3,5 milioane de euro pentru a cultiva vinurile Villa Vinèa şi nu s-a dat în lături de la nimic: a remodelat dealul pentru ca acesta să fie propice cultivării a peste 10 soiuri de struguri, dar a construit şi un turn în stilul secolelor XVI-XVII pentru a păstra arhitectura zonei. Mircea Matei, un fost executiv dintr-o multinaţională este acum mâna sa dreaptă: a fost mai întâi client al cramei, iar apoi s-a întors în locurile copilăriei pentru a dezvolta  businessul Villa Vinèa, după ce, la rândul său, a fost cucerit de Feteasca Neagră de Transilvania.

„Priveliştea din turn este superbă – la stânga avem o deschidere de 180 km, la poalele munţilor se află Sovata, pe valea Târnavei Mici, iar în dreapta avem o deschidere până după Târnăveni, de aproximativ 120 km de vale ce poate fi văzută”, descrie Mircea Matei, directorul general al Villa Vinèa, spaţiul verde amplu ce poate fi observat din turnul cramei Villa Vinèa.

Acesta reprezintă locul de unde strugurii proaspăt culeşi iau drumul vinificării, fiind turnaţi fără folosirea energiei electrice spre etajele inferioare, unde sunt apoi prelucraţi, vinificaţi şi stocaţi. „Zilierii culeg strugurii dimineaţa devreme, aceştia sunt aduşi cu lăzile aici, unde folosim gravitaţia în locul pompelor pentru a împinge strugurii – nu vrem să risipim resurse de orice tip, fie că vorbim despre energie, materie primă, transport etc. Încercăm să păstrăm lucrurile cât mai simple.”

Dincolo de utilitatea sa practică, turnul reprezintă totodată o formă de respect pentru peisajul transilvănean, aflat la tranziţia a trei culturi – românească, maghiară şi săsească: în fiecare sat din zonă, bisericile catolice sau reformate, construite în anii 1700-1800, sunt prevăzute cu un astfel de turn. La Villa Vinèa, un arhitect italian a proiectat toată crama într-un stil care să se integreze în peisajul transilvănean, în 2010-2012. „Se văd de aici aproape toate cele 32 de hectare, iar dealul nu s-a aflat în forma aceasta la cumpărare. Heinner a cumpărat dealul, apoi s-a lucrat aici timp de un şi jumătate la mutat pământ, la modelarea teraselor”, descrie Matei terasamentul viei, care se întinde cât vezi cu ochii.


Mircea Matei, director general, Villa Vinèa: „După 15 ani în Bucureşti, am decis să mă întorc în Transilvania, unde am norocul unui astfel de job. Înainte de a veni aici, vinul era doar o băutură plăcută, nu eram un erudit al vinurilor şi nici acum nu sunt, este mult de învăţat.”


Heinner Oberrauch a devenit un personaj aproape legendar în zonă: se autodescrie drept sud-tirolez (şi el fiind originar dintr-un loc aflat la o intersecţie de culturi - italienească şi austriacă), potrivit spuselor lui Mircea Matei. Omul de afaceri a ajuns prima oară în Ardeal acum circa două decenii, când a văzut potenţialul zonei şi a ales să investească la Târgu-Mureş într-o unitate de producţie pentru businessul pe care îl conduce, sesizând avantajul forţei calificate de muncă din această zonă. Afacerile antreprenorului, reunite sub umbrela grupului Oberalp, ajung la peste 200 de milioane de euro pe an. Businessul principal este specializat pe articole destinate pasionaţilor de munte şi funcţionează sub brandul Salewa - o afacere derulată pe parcursul a şase generaţii, cu fabrici în Europa şi Asia şi desfacere pe toate continentele. Câteva sute de angajaţi lucrează în fabrica Salewa de la Târgu-Mureş, pe care a ales să o predea unui prieten de familie, după ce şi-a reorientat producţia dinspre îmbrăcăminte către materiale textile pentru cărucioarele de bebeluşi, după cum povestea chiar el într-un material anterior al revistei. „I-a plăcut zona foarte mult, este iubitor de natură, iar businessul său principal este axat pe producţia de articole pentru sporturi montane. Totuşi, aici i-a plăcut potenţialul viticol, a crescut cu vie în familie – iar asta se vede chiar şi acum – în vizitele sale vine şi chiar şi curăţă via, e un personaj foarte activ, dinamic.”

Antreprenor pur-sânge, Oberrauch a redescoperit potenţialul viticol al zonei şi şi-a propus să fie printre cei care redau acest teritoriu viticulturii, prolific în perioada comunistă. Dacă înainte de anii '90, văile de aici erau pline de struguri, după această perioadă fuseseră retrocedate şi lăsate în paragină. „Pe atunci însă nu era vorba despre soiuri nobile, ci de soiuri hibride, exista un mare combinat la Târgu-Mureş unde erau prelucrate.” Oberrauch a început procesul de achiziţie al dealului în 2002,  iar acesta a continuat până în 2004, din cauza numeroşilor proprietari care se aflau în zonă. În comuna Mica a ajuns la o suprafaţă totală cultivată de 32 de hectare. 11 soiuri sunt cultivate în localitatea Mica, iar în 2016 au mai cumpărat 40 ha la circa 10 km de aici, la Găneşti, unde este cultivat un alt soi de viţă de vie. „În via de aici avem cele trei soiuri româneşti, Fetească Regală, Fetească Albă, Fetească Neagră. Oberrauch a fost de altfel primul care a pariat că se pot face vinuri roşii de calitate în Transilvania, este un curajos şi un vizionar”, spune Matei.

Confluenţa dintre cele trei culturi aflate în zonă se regăseşte însă şi în soiurile cultivate, unele fiind specifice zonei: „În zona târnavelor se cultivau de către saşi Gewürztraminer şi Riesling de Rin – două soiuri tradiţionale; Muscat Ottonel – soi care este transformat într-un vin de desert, Sauvignon Blanc, Kerner - un soi de origine germanică pe care nu îl mai cultivă nimeni în România, se cultivă în zona de unde vine Oberrauch şi s-a naturalizat foarte bine”, explică Mircea Matei. Apoi, când vine vorba despre soiurile roşii menţionează Feteasca Neagră (atipic cultivată în această zonă), Zweigelt (un soi de origine austriacă adaptat climei reci), Pinot Noir”.

Toate aceste soiuri iau apoi drumul invers al turnului din Mica, transformându-se în produsele vândute de Villa Vinèa în trei game (Classic, Premium, Selection). Categoria Selection (care reprezintă de altfel categoria cea mai scumpă de preţ), este rezultatul unui proces de rărire a strugurilor în perioada recoltei: „La final de iunie-iulie intră zilierii şi taie ciorchinii astfel încât pe o singură plantă să se afle maximum 800 de grame de struguri, sunt desfrunziţi de asemenea manual – astfel strugurii au parte de mai mult soare, de mai mulţi nutrienţi. Sunt câteva lucruri pe care le facem diferit pentru această gamă – o cramă are avantajul că îşi produce materia primă – poate să direcţioneze produsul spre calitate încă de la început.”

În prezent, pe piaţa locală, vinurile comercializate sunt vândute în HoReCa: 50% (anul trecut procentul s-a plasat la 30% în contextul pandemic), retail (modern şi generalist): undeva la 20% pondere din vânzări (anul trecut a fost mai mare, undeva la 30%, dar acum revine la 20%), online: de la aproape 0 înainte de pandemie, fiindcă magazinul online a fost lansat la începutul anului trecut, a ajuns la 5% în prezent. Au şi două magazine proprii în judeţul Mureş, unde vânzarea a ajuns la circa 25%.

Dincolo de piaţa locală, vinurile din Mica se adresează şi clienţilor de peste graniţă – procentajul exporturilor situându-se la circa 15% din total. „Nu suntem în zona de preţ mic, prin urmare exporturile sunt mici - mare parte din acestea merg către Italia, datorită proprietarului, dar ajung şi în Germania, Anglia, Canada, Polonia. Am dezvoltat genul acesta de exporturi prin vizitele unor clienţi la tururi de cramă, ei aveau wine shopuri etc., dar nu vorbim despre cantităţi mari.”

Mircea Matei adaugă că anul trecut businessul a fost stabil prin comparaţie cu cel anterior, iar ce au pierdut din HoReCa s-a recuperat prin online şi retail. Pentru anul în curs, directorul general Villa Vinèa previzionează o creştere de circa 20-25%  faţă de anul anterior, când cifra de afaceri s-a plasat la circa 3,1 milioane de lei. Planurile lor de viitor includ o investiţie în capacitatea de producţie, în contextul în care în prezent nu au unde să prelucreze toţi strugurii din viile deţinute. Astfel, anticipează o creştere a producţiei cu circa 30% în următorii 2-3 ani. Vor de asemenea să deschidă două camere de degustare, precum şi să amenajeze câteva camere pentru cazarea turiştilor.

Acum, Heinner Oberrauch ajunge în această zonă de două-trei ori pe an: de două ori pentru business şi o dată în concediu cu prietenii şi familia. În rest, comunică îndeaproape cu Mircea Matei, actualul director general al firmei. Nici drumul lui până la acest rol nu este lipsit de poveşti: fost „corporatist de Capitală”, s-a îndrăgostit de gustul vinurilor din zona aflată aproape de locurile în care a crescut. „Înainte să lucrez am fost client, mergeam pe acest drum între Tg.-Mureş şi Bucureşti, am descoperit Villa Vinèa, mi-a plăcut via, am intrat şi am fost surprins să văd Feteasca Neagră de Transilvania. Am testat-o, mi-a plăcut şi am rămas client al vinurilor”. Ulterior l-a cunoscut pe Oberrauch şi pe directorul general de atunci şi s-a angajat acolo în rolul director comercial, de unde a evoluat în postul curent. „După 15 ani în Bucureşti, am decis să mă întorc în Transilvania, unde am norocul unui astfel de job. Înainte de a veni aici, vinul era doar o băutură plăcută, nu eram un erudit al vinurilor şi nici acum nu sunt, este mult de învăţat.”

Villa Vinèa este des vizitată de turişti – din Bucureşti, dar şi străini -, iar Mircea Matei îşi aminteşte despre cel mai frumos feedback primit de la unul dintre aceştia: „Un grup din Viscri, conectat cu proiectul prinţului Charles, a venit aici pentru o degustare şi a spus «Amazing, this could be anywhere in the world, but it’s Romania»”, (Incredibil, locul acesta ar putea fi oriunde în lume şi este totuşi în România). Era o persoană care lucrase în industria vinului în Regatul Unit, astfel că a fost cel mai frumos feedback primit – „this can be anywhere in the world”).

Totuşi, geografia locului este „trădată” de distanţa până aici, iar Mircea Matei speră ca în câţiva ani mult mai multe drumuri să ducă spre localitatea de care el şi mulţi alţii s-au îndrăgostit deja: „Ce ar trebui făcut pentru dezvoltarea zonei? Infrastructura - autostradă, aeroport la Tg.-Mureş, autostrada Cluj-Tg.-Mureş se apropie de finalizare, astfel că va fi mai accesibil să ajungeţi aici din partea respectivă. Din Bucureşti rămâne varianta avionului până la Cluj sau al unui drum de 5-6 ore cu maşina”.

Urmărește Business Magazin

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.