Un jurnalist al publicaţiei americane Inc.com povesteşte cum un sfat de-al lui Warren Buffett l-a ajutat să evite un conflict cu un specialist de instalare de aer condiţionat. Acesta din urmă trebuia să finalizeze o lucrare într-o proprietate închiriată aflată în renovare. Nu a apărut. Jurnalistul a sunat. A lăsat mesaj vocal. A trimis SMS, a insistat şi a doua zi şi nu a obţinut nicio reacţie. 

În a treia zi, era gata să lase un mesaj nu tocmai prietenos, dar şi-a amintit de un sfat pe care Warren Buffett spune că l-a învăţat de la Tom Murphy, fost CEO al Capital Cities Communications:

„Îi poţi spune oricui să se ducă naibii… mâine.”

Buffett explică:
– „E un sfat extraordinar, mai ales când poţi strica totul în viaţa ta în 30 de secunde, scriind un mesaj la nervi pe computer. Nu poţi şterge asta.”
– „Dacă aştepţi până mâine, nu pierzi opţiunea.”

Aşa că jurnalistul s-a limitat să spună că încearcă să ia legătura pentru o actualizare de status şi că speră că totul este în regulă.

Mai târziu, l-a sunat: mama lui avusese un accident vascular cerebral şi îşi petrecuse ultimele zile la spital.

Dacă ceda impulsului, ar fi spus că acel meseriaş este neserios, neprofesionist, nesigur. Dar putea critica doar serviciul — să spună că absenţa lui a dat peste cap calendarul, că a pus în pericol data mutării chiriaşului. În termeni de leadership, ar fi putut critica comportamentul, nu persoana.

Iar ultimul sfat al lui Buffett e simplu:

„Am cunoscut oameni bogaţi care au murit fără prieteni, chiar şi fără familie. Nu am cunoscut niciodată pe cineva fundamental bun care să fi murit fără prieteni. Şi diferenţa asta contează enorm în viaţă.”

Jurnalistul mai spune că, dacă nu ar i reuşit să dea de el încă două zile, ar fi putut lăsa un mesaj dur. Sau ar fi putut spune: „Nu am reuşit să vă contactez de câteva zile şi sper că sunteţi bine. Cum nu ştiu care este termenul, vom apela la alt contractor pentru finalizarea lucrării. Când aveţi ocazia, vă rog să-mi răspundeţi.”

Direct, clar şi — mai ales — amabil.

Pentru că bunătatea este o recompensă în sine şi, de multe ori, nu ştim prin ce trece celălalt.