Dintre cei opt procesatori activi de zahar, doar trei sau patru vor ramane pe piata dupa integrarea in UE, daca luam in calcul experienta altor tari, de exemplu a Austriei. Ne asteapta si o dublare a pretului zaharului alb la raft - de la circa 0,5 euro la 1,1 euro pe kilogram.

Pentru industria romaneasca a zaharului, cea mai mare incercare e respectarea cotelor. Rezultatul negocierilor cu UE a fost surprinzator de bun, daca ne uitam la performantele industriei din ultimii ani. La un consum total de peste 500.000 de tone de zahar, Romania nu a produs, in ultimul an, nici jumatate.

Motiv pentru care cele aproape 440.000 de tone pe care "avem voie", conform negocierilor, sa le producem par generoase. De ce am primit peste 80% din consum daca Romania nu produce nici jumatate din necesarul de consum? Avantajul a venit din partea perioadei de referinta la care s-a raportat negocierea, adica cea dintre anii 1998 si 2002, cand performantele industriei au fost mai bune.

Si tot pe baza acestor ani se va face si impartirea cotelor de catre Ministerul Agriculturii - acum sunt in plina desfasurare negocierile pentru stabilirea criteriilor care vor sta la baza atribuirii cotelor.

Decizia nu este usoara si trebuie sa se bazeze pe regulile si experienta tarilor europene. Mai mult, trebuie sa nu lase loc de interpretari. Presiunile sunt mari pentru obtinerea unei cote cat mai mari. "Iar responsabilii din minister sunt constienti ca orice concesie facuta unuia dintre jucatori va duce la diminuarea drepturilor altuia, ceea ce duce la riscuri majore privind credibilitatea si obiectivitatea guvernantilor. Un alt risc este reprezentat de posibilele proteste internationale, avand in vedere investitorii implicati", spune Emilian Dobrescu, reprezentant general al Agrana Romania, cel mai mare procesator de zahar din Romania. Batalia se va da, in primul rand, pentru impartirea celor 110.000 de tone de zahar din sfecla, pentru ca sfecla este mai ieftina, ca materie prima, decat zaharul brut importat, ale carui cotatii la bursele internationale urmeaza sa creasca, dupa cum spun jucatorii.

Si loc de dezvoltare exista - in 2004 doar 10% din zaharul consumat a fost facut din sfecla, iar cota negociata inseamna de doua ori mai mult. Acum sunt doar patru fabrici care mai fac zahar din sfecla: cea de la Roman, detinuta de Agrana, si cele de la Oradea (Diamant), Ludus (Zaharul Ludus) si Bod. In 2005, insa, si fabrica de la Corabia, detinuta de actionari libanezi, are in buget sustinerea culturilor de sfecla de zahar.

De fapt, obtinerea unor cote cat mai mari inseamna nu doar profit mai mare, ci si posibilitatea de a vinde afacerile, in doi ani sau mai mult, pe bani mai multi. Cumparator ar fi - Agrana, care a declarat ca este interesata de expansiune. Vanzatorii, in schimb, se gasesc tare greu. Mai ales ca toti vor preturi mai mari. "Orice are acum un pret, dupa aderare va fi de doua ori mai scump", spune Ioan Armenean, presedinte al Patronatului Zaharului din Romania.

Nici jucatori prea multi nu sunt. Pentru ca acum mai functioneaza doar noua fabrici din cele 33 care erau in ‘89, din care doua (Buzau si Roman) sunt detinute de Agrana, care este lider de piata cu o cota de 30%. In sapte ani de prezenta pe piata romaneasca, compania a investit peste 60 de milioane de euro in domeniul zaharului.

Pe piata zaharului, principalii competitori ai austriecilor de la Agrana sunt Zaharul Oradea, Lemarco si Zaharul Ludus. Fabrica de la Oradea este detinuta (50%-50%) de Pfeifer & Langen din Germania si Cristal Union din Franta, iar reprezentantii spun ca nu au nici un interes de a vinde afacerea. Cristal Diamant ocupa al treilea loc in piata, cu o cota de 18%, iar investitiile totale depasesc 6 milioane de euro. 

Lemarco ocupa locul doi in piata si nici nu vrea sa fie lider, pentru ca "preferam sa fim profitabili", dupa cum spune directorul comercial, Dan Liviu Popovici, care a precizat ca fabrica de la Liesti are cel mai bun randament din tara, functionand noua luni pe an. Compania are capital mixt, fiind detinuta, in proportie de 50 - 50% de investitori romani si grupul american Atalanta Corporation NY.

Prima fabrica de zahar privatizata, cea de la Ludus, este detinuta in proportie de 88% de o companie franceza - Sucrerie de Marquentere, iar Ioan Armenean, directorul general al societatii spune ca 2005 nu este un moment bun pentru a vinde o afacere cu zahar. Mai ales ca francezii s-au implicat serios in afacere, prin investirea a peste 8 milioane de euro. Pe piata mai sunt inca patru fabrici functionale: cea de la Bod (actionariat romanesc), Corabia (actionariat libanez), Calarasi (actionari romani) si cea de la Urziceni, parte din compania Marr Sugar, detinuta de investitorii rusi. Pentru fabrica de la Urziceni austriecii au manifestat interes si in trecut. In 2001 detineau pachetul majoritar de actiuni, dar fabrica intrase in lichidare judiciara.

Din toti acesti producatori, vor ramane mult mai putini, iar logica este simpla: cele 70.000 ha cu sfecla, pentru care s-au convenit subventii, nu sunt suficiente pentru toti. Unii va trebui sa renunte la afacere, din moment ce nu vor avea sfecla pe care s-o proceseze.

In schimb, cei care merg in continuare numai pe prelucrarea zaharului brut au cele mai mari sanse sa se inchida primii, pentru ca materia prima este acum contractata la bursa internationala. Situatie care se va schimba, intr-o perioada de tranzitie de 3-5 ani. Pana la urma, in Uniune nu "intra" zahar din "afara". Nici Romania nu va mai putea aduce zahar din afara UE.

Totusi, daca din ‘89 pana in 2004 industria zaharului s-a dovedit neprofitabila, lucrurile au inceput sa se schimbe din 2004. Anul trecut a adus vesti bune cultivatorilor de sfecla prin dublarea subventiei acordate la tona de sfecla: de la 270 de lei pe kg la 500 de lei pe kg. "Aceasta decizie a creat premisele unei dezvoltari durabile, in viitor, a culturilor de sfecla", spune Emilian Dobrescu, reprezentant general al Agrana Romania, cel mai mare procesator de zahar din tara. Pentru cotele negociate de Romania la productia de zahar, suprafata optima de cultura este de circa 30.000 ha, spune Ioan Armenean, presedinte al Asociatiei Producatorilor de Zahar din Romania.

Cele 30.000 ha inseamna doar 10% din ce se cultiva in ‘89, dar cota negociata este buna, daca avem in vedere ca productia de zahar raportata la hectar s-a imbunatatit in ultimii 15 ani. Totusi, vestile care vin dinspre Vest, nu sunt prea linistitoare. Se anunta schimbari in industria zaharului, dar care exact vor fi ele nu se poate sti mai devreme de jumatatea anului.  Se discuta chiar despre scaderea cotelor de productie, la zahar, in tarile Uniunii. O hotarare de acest gen poate zdruncina toata industria vestica. Iar efectele vor fi resimtite si in Romania.