Comisia Europeană a greşit refuzând publicarea mesajelor text între Ursula von der Leyen şi directorul general al Pfizer, Albert Bourla, în plină pandemie de Covid-19, a constatat o instanţă a UE.

Reporterii au cerut să vadă mesajele secrete dintre preşedintele Comisiei şi şeful companiei farmaceutice, pe care le-au schimbat înainte de încheierea unui acord de miliarde de euro privind vaccinurile, convenit între Pfizer şi UE.

Hotărârea va avea probabil repercusiuni uriaşe asupra transparenţei şi responsabilităţii în UE şi aduce o lovitură puternică reputaţiei lui von der Leyen.

Decizia este o „lovitură pentru transparenţă”, a declarat eurodeputatul olandez Raquel García Hermida-van der Walle, care co-negociază modificări la o lege care reglementează accesul la documente în numele grupului liberal Renew Europe. „Oamenii pur şi simplu vor şi li se permite să ştie cum sunt luate deciziile, este esenţial într-o democraţie. Chiar dacă a fost făcut printr-un mesaj text”.

Într-o declaraţie, Tribunalul UE a afirmat că Comisia „nu a reuşit să explice într-un mod plauzibil de ce a considerat că mesajele text schimbate în contextul achiziţionării de vaccinuri Covid-19 nu conţin informaţii importante .

.. a căror păstrare trebuie asigurată”.

Esenţa problemei este dacă mesajele text ar trebui să fie clasificate drept documente şi, prin urmare, eligibile pentru a fi publicate în numele transparenţei. În timp ce militanţii şi mulţi observatori externi susţin că acestea ar trebui să fie tratate la fel ca orice alt mijloc de comunicare oficială atunci când sunt legate de elaborarea politicilor, Comisia a afirmat că nu ar trebui.

„Transparenţa a fost întotdeauna de o importanţă capitală pentru Comisie şi pentru preşedintele von der Leyen”, a declarat Comisia într-o declaraţie în urma hotărârii. „Vom continua să respectăm cu stricteţe cadrul juridic solid în vigoare pentru a ne pune în aplicare obligaţiile”. Aceasta a afirmat că va „decide cu privire la paşii următori”.

Existenţa textelor - pe care Comisia nu le-a confirmat iniţial - a fost dezvăluită într-un interviu acordat de von der Leyen publicaţiei New York Times în 2021.

Însă executivul UE a declarat instanţei din Luxemburg, în timpul unei audieri preliminare care a avut loc anul trecut, că conţinutul acestora nu era suficient de important pentru a fi clasificate drept documente şi, prin urmare, nu erau înregistrate şi disponibile pentru a fi puse la dispoziţia jurnaliştilor.

În declaraţia sa, instanţa a adăugat: „Comisia nu se poate limita la a declara că nu deţine documentele solicitate, ci trebuie să ofere explicaţii credibile care să permită publicului şi Curţii să înţeleagă de ce aceste documente nu pot fi găsite.”

Cazul a fost dificil din punct de vedere juridic pentru von der Leyen, deoarece nu numai că a semnat personal cel mai mare contract de vaccinare din blocul comunitar, dar prezidează şi instituţia însărcinată cu aplicarea legislaţiei UE, care include principii de transparenţă şi responsabilitate. Hotărârea instanţei împotriva sa oferă muniţie politică unei game largi de critici.

Este, de asemenea, o ruşine majoră, având în vedere că se întâmplă la doar câteva luni după ce s-a angajat public să apere standardele de transparenţă, eficienţă şi probitate în cel de-al doilea mandat al său.

Cazul a fost iniţiat de The New York Times şi de fostul său şef de birou din Bruxelles, care au intentat o acţiune împotriva deciziei Comisiei de a nu face publice mesajele text în 2022.

Existenţa mesajelor a fost dezvăluită într-un interviu acordat New York Times în aprilie 2021, în care Bourla a descris schimburile lor ca promovând o „încredere profundă” şi facilitând negocierea unui acord substanţial privind vaccinurile. Acest acord, finalizat în mai 2021, a implicat angajamentul UE de a achiziţiona până la 1,8 miliarde de doze de vaccin Pfizer-BioNTech Covid-19, de departe cel mai mare dintre toate acordurile semnate de Bruxelles.