Zeci de cercetători, academicieni şi filosofi specializaţi în inteligenţa artificială au dezbătut recent, în cadrul a două evenimente distincte, un scenariu tot mai discutat în mediile tech: apariţia unei inteligenţe artificiale generale (AGI) care să egaleze sau să depăşească omul pe toate planurile cognitive, într-un orizont de timp de doar câţiva ani. Ipoteza centrală a acestor discuţii este că omenirea ar trebui să urmărească să creeze un „succesor demn", o inteligenţă post-umană atât de capabilă şi de valoroasă din punct de vedere moral, încât să fie preferabil ca ea, nu oamenii, să decidă direcţia viitoare a vieţii, scrie Financial Times.

„Am lucrat pentru a ajunge la AGI toată viaţa mea şi acum, la fel ca mulţi dintre voi, simt că suntem aproape”, a scris Demis Hassabis, cofondatorul laboratorului de cercetare Google DeepMind, într-un mesaj adresat angajaţilor.

Discursul de acest tip devine tot mai frecvent în cercurile din tehnologie, pe măsură ce liderii industriei devin tot mai optimişti cu privire la momentul în care AGI ar putea fi atinsă. Odată atins acest prag, teoria susţine că maşinile vor putea crea, la rândul lor, maşini şi mai inteligente, generând o superinteligenţă post-umană tot mai puternică.

În timp ce aceste dezbateri despre viitorul inteligenţei artificiale avansează rapid, publicul larg încearcă să ţină pasul cu ritmul accelerat al schimbării şi cu impactul tot mai mare al tehnologiei asupra propriei vieţi.

În luna iulie, Elon Musk, care conduce compania de modele de inteligenţă artificială xAI, a estimat că inteligenţa artificială ar putea depăşi suma întregii inteligenţe umane în aproximativ cinci ani, ducând la o epocă de „abundenţă uimitoare". Totuşi, el nu şi-a retras estimarea anterioară, potrivit căreia există o probabilitate de 10% până la 20% ca o superinteligenţă, sub forma unor „roboţi ucigaşi", să reprezinte un risc existenţial pentru omenire. Deşi a încercat anterior să încetinească ritmul dezvoltării AI tocmai din cauza acestor riscuri, Musk pare să fi ajuns la concluzia că orice astfel de efort e inutil.

„Se pare că toate drumurile duc spre accelerarea AI” a declarat el pentru The Economist.

Acest sentiment de inevitabilitate fatalistă privind evoluţia inteligenţei artificiale generează un sentiment apropiat de disperare în rândul multor alţi cercetători şi, tot mai vizibil, în rândul publicului larg. Companiile din domeniul tehnologiei iau decizii critice pentru viitorul colectiv al umanităţii pe baza unor scenarii speculative, fără niciun mandat social. Reacţia publică tot mai critică faţă de companiile de inteligenţă artificială este consecinţa firească a acestui eşec de a răspunde îngrijorărilor prezente ale oamenilor, fie că e vorba despre locurile de muncă, fie despre mediu.

Anul trecut, AI Now Institute, un institut independent de cercetare, a publicat o critică dură la adresa mitologiei care s-a format în jurul conceptului de AGI. Termenul, arată autorii, este definit atât de vag încât devine aproape lipsit de sens. Majoritatea cercetătorilor din domeniul inteligenţei artificiale nu cred că actuala obsesie pentru extinderea modelelor lingvistice de mari dimensiuni, precum ChatGPT sau Claude, va conduce vreodată la atingerea AGI. O mare parte din entuziasmul construit în jurul promisiunilor şi pericolelor AGI, susţin autorii raportului, este de fapt un instrument de marketing cinic, menit să ajute companiile din domeniul tehnologiei să atragă miliarde de dolari în finanţare.

Institutul are dreptate atunci când afirmă că a permite liderilor laboratoarelor de inteligenţă artificială să domine discuţia despre viitorul acestei tehnologii marginalizează experţi din toate celelalte domenii, care au perspective indispensabile despre modul în care aceasta poate fi folosită eficient în lumea reală. „A plasa AGI deasupra altor căi de rezolvare a problemelor complexe este doar o formă amplificată de tehnosoluţionism", a concluzionat institutul.

În mod previzibil, într-un eseu recent despre inteligenţa artificială, publicat săptămâna aceasta, directorul general al Meta, Mark Zuckerberg, a propus o soluţie tehnologică la problema tehnosoluţionismului. Chiar dacă argumentul său este parţial şi serveşte interesele proprii, el nu este neapărat complet greşit.

Zuckerberg a susţinut că inteligenţa artificială ar putea oferi indivizilor capacităţi tehnologice extraordinare, similare unei „superinteligenţe personale”.

„Singura modalitate de a garanta respectarea valorilor umane este oferind mai multă putere oamenilor", a scris el.

Puterea oamenilor nu poate fi exercitată însă doar prin utilizarea unor instrumente tehnologice atrăgătoare. Ea trebuie să vizeze modul în care această tehnologie este guvernată. Organizaţiile societăţii civile, politicienii aleşi democratic, sindicatele şi autorităţile de reglementare trebuie să îşi exercite, la rândul lor, puterile legitime asupra modului în care inteligenţa artificială este implementată. Chiar şi liderii companiilor de inteligenţă artificială recunosc acum necesitatea unei implicări mai active cu aceste instituţii, pentru a nu pierde încrederea utilizatorilor.

Beneficiile transformării aduse de inteligenţa artificială ar putea fi într-adevăr enorme, chiar dacă, deocamdată, rămân în mare parte nedovedite. Însă, până atunci, restul societăţii nu poate rămâne un simplu pasager pasiv pe bancheta din spate a maşinii AGI, întrebând frustrat, precum copiii într-o excursie de vară, „am ajuns?".

Companiile de inteligenţă artificială sunt hotărâte să conducă omenirea către o destinaţie care nu a fost încă dezbătută public, cu atât mai puţin aprobată. A venit momentul ca restul societăţii să obţină mai multă putere de decizie asupra propriului viitor.