Economiile încep să devină miza unei competiţii directe între stat şi bănci. De o parte, instituţiile de credit încearcă să atragă lichiditatea prin dobânzi încă atractive la depozite, situate între 5% şi 6%. De cealaltă parte, statul vine cu o ofertă greu de ignorat, titluri de stat destinate populaţiei, cu randamente competitive şi un avantaj-cheie, cel al neimpozitării câştigurilor.

Pentru mulţi, diferenţa nu mai este una marginală. Lipsa impozitării ridică randamentul real al titlurilor de stat peste cel al multor instrumente clasice de economisire, în condiţii de risc redus. Într-o perioadă marcată încă de incertitudini economice, combinaţia dintre siguranţă şi randament devine un argument puternic în favoarea acestor instrumente, obligând băncile să îşi ajusteze strategiile pentru a rămâne competitive.

Competiţia nu se opreşte însă la economisire. Pe segmentul de creditare, chiar dacă indicatorii IRCC şi ROBOR sunt aşteptaţi să rămână relativ stabili în prima jumătate a anului 2026, băncile vin cu soluţii de optimizare imediată pentru consumatori. Refinanţările cu dobândă fixă, disponibile în prezent de la niveluri începând cu 4,79%, sub rata inflaţiei, oferă o alternativă atractivă pentru cei care caută stabilitate şi predictibilitate pe termen mediu.

Această mutare către dobânzi fixe sub nivelul inflaţiei marchează o schimbare importantă de paradigmă pe piaţa creditării.

„Trecerea la dobânzi fixe sub nivelul inflaţiei oferă linişte bugetară şi reprezintă o soluţie de securizare a costurilor pentru consumatori”, a explicat Claudiu Trandafir, economist şi fondator OferteBancare.ro.

Într-un mediu în care volatilitatea a devenit regula ultimilor ani, predictibilitatea începe să valoreze la fel de mult ca preţul în sine. Pentru populaţie, actualul cadru monetar deschide astfel o fereastră rară de oportunitate, posibilitatea de a-şi proteja economiile prin instrumente sigure şi de a-şi optimiza costurile de finanţare în acelaşi timp. Fie că aleg depozitele bancare, titlurile de stat sau refinanţarea creditelor, consumatorii se află, poate mai mult ca oricând, într-o poziţie favorabilă de negociere.