„Nu există niciun stimul să fii mai performant şi nu există o legătură între rezultatele activităţii spitalului şi ceea ce constituie cheltuielile lui. Aceasta este problema. Şi nu există niciun proiect de tăierea sporurilor din sănătate”, spune Bolojan.

Valoarea sporurilor ar trebui să fie atributul managerilor de spitale. Ei să hotărască dacă rămân în limte rezonabile sau se vor duce la maxim.

„Dar v-am spus, fiecare manager în parte îşi face o analiză şi hotărăşte dacă se duce cu sporurile la maxim sau stă în marja pe care o prevede legea. Am fost preşedinte de Consiliul Judeţean, puteau să-mi dau spor de fonduri europene de 50%, dar m-am oprit la 35%. Şi credeţi-mă că am făcut nişte absorţii de fonduri europene. Altfel, dacă mă duceam, ştiţi, până la limita maximă, ce exemplu dădeam colegilor care aveau salarii mult mai mici decât mine? Şi din mecanismele pe care ţi le permite legea şi managementul, poţi să reglezi nişte sporuri”, mai spune premierul.

Premierul a venit şi în acest caz cu exemple:

„Vă dau un exemplu. Ai o secţie de TBC. Ai un spor între un minim şi un maxim. Dacă ai doar un bolnav de TBC din 10 paturi, te duci la sporul maxim? Dacă spitalul e în pierdere şi face arierate?

Sau spui, bun, dacă erau 9, înseamnă că capacitatea de contaminare era mai mare şi atunci îmi fac un calcul. V-am dat un exemplu banal. Dar managerii de spital sunt plătiţi, nu să stea cu mâna întinsă şi să li se dea bani la nesfârşit, că nu mai există de unde, ci să fie mai eficient, să ofere servicii mai bune şi să plătească personalul în mod corect şi cinstit”, încheie Ilie Bolojan.