Trădarea respectivă ar fi constat nu numai în faptul că Mircea Geoană s-ar fi prezentat drept lider al opoziţiei în cursul vizitei recente în SUA (acuzaţie negată de împricinat), ci şi în declaraţiile lui Geoană despre o nouă candidatură la preşedinţie, precum şi în faptul că nu combate suficient puterea, ba chiar dimpotrivă, din funcţia lui de preşedinte al Senatului. Amplificarea scandalului, cu ameninţarea lui Victor Ponta că îşi dă demisia din PSD, după ce Geoană a refuzat să plece, i-a cam lăsat în ofsaid pe patriarhii partidului, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, care iniţial se situaseră de partea lui Ponta.

Ridicolul situaţiei a alimentat imediat o mulţime de scenarii despre viitorul liderilor aflaţi în conflict: ba că Geoană ori Ponta pleacă din PSD şi-şi fac neapărat câte un partid nou de stânga, ba că Geoană ar putea migra către UNPR, unde i s-a transmis deja că e binevenit, ba că Geoană nu se dă dus tocmai ca să facă jocul PDL şi să compromită opoziţia, ba că înlăturarea lui de la şefia Senatului şi înlocuirea lui cu un pedelist (Vasile Blaga fusese deja pregătit drept succesor) vor deschide calea părăsirii complete a Parlamentului de către USL, pe considerentul că opoziţia ar izbuti să lupte mai eficient din afara Parlamentului contra actualei puteri.