Opinie Iulian Anghel, ZF: Azi aici, mâine-n Focşani, ce-am avut şi ce-am pierdut!
Ajung seara acasă de la serviciu pe la 8 - 8.30, depinde de cum este ziua. La colţul străzii noastre este un magazin al Mega Image. Intru sau nu, povestea este aceeaşi. Îi văd tremurând, aşteptând. Nu deschid gura. Nu cer nimic. Uneori sunt doi, alteori trei. Au în jur de 70-75 de ani.
Nu sunt eu samariteanul milostiv.
Suntem în 2018.
Un om care are acum spre 70 de ani, avea, la Revoluţie, în jur de 40 de ani. A muncit în capitalism, prin urmare, cam 25 de ani. Sigur, e posibil ca unii să nu fi muncit, sau să nu fi muncit mult.
Cunosc o femeie care, vreme de 25 de ani, a lucrat într-o făbricuţă de pâine, într-o comună din Galaţi. Noapte de noapte, până în zori, a copt pâine, vreme de 25 de ani. Când a ajuns la vârsta de pensionare, s-a dus, ca tot omul, să-şi ceară pensia. Şi, când colo, nimic, niciun an de contribuţie.
Noi distribuim statului tot felul de sarcini. Dar niciodată nu ne întrebăm: care este rostul statului? Cine este statul? Şi ce este el?
Există o literatură colosală în această privinţă - de la Platon, trecând prin Hobbes, Locke şi Rousseau şi până la Hayek. Dar noi nu citim.
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
