Într-o perioadă în care România se pregăteşte de un nou guvern şi de un nou pachet de măsuri fiscale şi non-fiscale, întrebarea devine inevitabilă: cine analizează, cu adevărat, riscurile aferente deciziilor care urmează să fie luate? Cine evaluează impactul financiar, reputaţional şi implicaţiile asupra ratingului de ţară? Cine întreabă susţinut „de ce?” înainte ca deciziile să fie luate, nu după ce consecinţele devin vizibile?

Într-o companie, acest rol este jucat si de comitetul de audit. Nu este întâmplător că acest model de guvernanţă corporativă matură începe să inspire şi administraţiile publice (din afara Romaniei) care caută transparenţă şi rigoare în procesul decizional.

De-a lungul anilor în care am activat în consilii de administraţie din industrii diverse, de la bancar şi asigurări, la fonduri de investiţii şi energie, am făcut parte constant din comitetele de audit, ocupând rolul de preşedinte. Interesul meu pentru acest forum merge mult dincolo de o simplă obligaţie. În opinia mea, comitetul de audit este un spaţiu de guvernanţă reală, un radar care poate semnala riscurile înainte ca acestea să devină crize, iar membrii comitetului pot fi mentori valoroşi pentru profesioniştii din companie din ariile financiar, audit, control sau risc.

Din dialogurile cu profesionişti din piaţă şi din observaţiile proprii, am constatat o realitate îngrijorătoare: în multe companii din România, comitetul de audit este tratat ca o formalitate, un mecanism de conformitate, nu o platformă strategică. Este perceput ca un corp birocratic impus de legislaţie, nu ca un partener pentru board şi conducerea executivă care protejează valoarea companiei. Şi totuşi, în acest comitet tehnic şi, uneori, „plictisitor” pentru necunoscători, se discută sănătatea financiară şi nu numai a organizaţiei. Cu cat este mai activ, cu atat mai bine pentru companie!

Comitetul de audit este format din membri ai consiliului de administraţie şi, în unele cazuri, din specialişti externi şi independenţi, numiţi de acţionari atunci când experienţa financiară şi de audit nu se regăseşte printre membrii boardului. Comitetul nu este o structură de control, ci o structură consultativă, în care întrebările incomode trebuie puse, iar răspunsurile nu sunt luate de bune, ci înţelese în context. Comitetul de audit încorporează tradiţional cuvântul „audit”, dar ariile acoperite şi responsabilităţile sale depăşesc cu mult zona auditului intern sau extern. Enumăr doar câteva dintre acestea: raportările financiare, calitatea şi acurateţea informaţiilor prezentate investitorilor şi autorităţilor, riscurile financiare şi non-financiare la care este expusă compania, subiecte din zona ESG, AI, cybersecurity, analize în situaţii de criză, succesiunea în leadershipul financiar şi multe alte arii specifice companiilor reglementate de BNR sau ASF.

Rolul comitetului este să identifice riscuri prin dialog activ cu conducerea executivă, auditorii interni şi externi, să asculte atent, să vadă dincolo de documente. Comitetul este şi locul în care pot fi escaladate anumite dezbateri pe subiecte critice. Membrii comitetului sunt disponibili pentru a discuta aspecte tehnice şi în afara şedinţelor formale.

Un rol esenţial îl are preşedintele comitetului. Acesta este mai mult decât un simplu moderator: defineşte agenda în mod strategic, decide când este nevoie de investigaţii suplimentare, facilitează dialogul între părţi cu interese uneori divergente (management, auditori, board) şi creează climatul de încredere în care colegii pot pune întrebări dificile. Preşedintele comitetului discută frecvent cu preşedintele boardului, cu CEO-ul şi cu CFO-ul companiei. Un preşedinte eficient al comitetului de audit trebuie să combine o experienţă financiară, contabilă şi de audit solidă cu o capacitate subtilă de a gestiona dinamici de putere şi tensiuni de poziţionare. Este o persoană cu maturitate şi senioritate, o persoana independentă şi neexecutivă, cu rol de orchestrator si negociator. La rândul lor, membrii comitetului trebuie să aibă mai mult decât experienţă de business, financiară sau juridică. Este nevoie de curiozitate proactivă, înţelegere a riscurilor emergente (ESG, AI, digital, cybersecurity) şi, înainte de toate, de integritate.

Mă întreabă uneori colegi din board sau directori executivi: „Cât de activ ar trebui să fie comitetul de audit?”. Răspunsul meu rămâne acelaşi: suficient de activ încât să pună întrebările pe care nimeni altcineva nu îndrăzneşte să le pună. Şi suficient de pregătit încât să recunoască atunci când răspunsul este doar o perdea de fum. Legea prevede obligativitatea a minimum patru şedinţe ale comitetului de audit pe an, dar în realitate, un comitet activ şi implicat se organizează de mai multe ori în mod formal, pe lângă frecventele discuţii informale. In plus intre sedinte, membrii comitetului vegheaza activitatea din firma, analizeaza rapoarte si acorda feedback. Şi, bineînţeles, preşedintele comitetului este mult mai activ, pentru a înţelege dinamica din companie şi a structura o agendă corespunzătoare.

Dacă privim din această perspectiva, putem trasa o paralelă cu nevoia unui fel de „comitet de audit” şi în guvernarea ţării: Cine întreabă şi verifică dacă măsurile fiscale şi non-fiscale pregătite pentru România sunt sustenabile? Cine cere testarea riscurilor reputaţionale sau financiare înainte de a aproba proiecte bugetare ambiţioase? Cine veghează asupra calităţii raportărilor şi statisticilor şi analizează impactul asupra ratingului de ţară sau asupra încrederii investitorilor străini? Aceste roluri sunt, poate, jucate de Consiliul Fiscal, Curtea de Conturi şi alte organisme consultative sau de control independente. Oare este suficient? Cu un rol informal, desigur, presa are o contribuţie importantă, la fel şi organizaţiile oamenilor de afaceri, care sesizează rapid necorelarea dintre decizii şi rezultatele aşteptate. Si vedem in ultimele zile reactiile bine fundamentate ale oamenilor de afaceri la numeroasele zvonuri legate de modificarile fiscale.

Din fericire, în mediul privat, comitetul de audit este forumul care poate identifica mai devreme riscurile la care este expusă compania. Iar într-o lume în care încrederea este tot mai greu de menţinut, comitetul de audit devine unul dintre cele mai valoroase instrumente de guvernanţă autentică, în companii, dar şi, poate într-o zi, în guvernare.

Ciprian Lăduncă ocupa pozitia de Managing Partner in cadrul LCL Advisory, este membru in consiliile de administratie ale unor companii din diverse sectoare şi detine functia de Preşedinte al Comitetului pentru Guvernanţă Corporativă al Camerei de Comert Americane, AmCham România.