În timp ce atenţia internaţională este concentrată în prezent asupra transporturilor de petrol şi gaze naturale lichefiate (LNG) afectate de conflictul dintre Iran şi statele din regiune, experţii avertizează că o eventuală blocare a Strâmtorii Ormuz ar putea genera şi o criză alimentară globală.

Potrivit radiodifuzorului public german Deutsche Welle, prin această rută maritimă circulă nu doar resurse energetice vitale, ci şi îngrăşămintele care susţin producţia agricolă mondială, în timp ce statele din Golf depind de Strâmtoarea Ormuz pentru importurile de alimente.

Datele companiei de analiză maritimă Signal Group arată că statele din Golful Persic sunt responsabile pentru aproximativ 20% din comerţul global cu îngrăşăminte esenţiale, precum amoniacul, fosfaţii şi sulful.

Aproape jumătate din producţia mondială de uree – cel mai utilizat îngrăşământ pe bază de azot – provine din această regiune, iar Qatar furnizează aproximativ o zecime din volumul global, conform estimărilor Bloomberg Intelligence.

Tensiunile au avut deja efecte directe asupra producţiei.

Săptămâna trecută, compania QatarEnergy a suspendat producţia după atacurile iraniene asupra complexului industrial Ras Laffan, cel mai mare hub global pentru LNG şi îngrăşăminte.

În consecinţă, livrările de sute de mii de tone de nutrienţi agricoli şi materii prime pentru îngrăşăminte au fost perturbate.

Potrivit Deutsche Welle, conflictul din Iran reprezintă al treilea mare şoc pentru securitatea alimentară globală din ultimii şase ani, după pandemia de COVID-19 şi invazia Rusiei în Ucraina din 2022, când forţele ruse au ocupat importante zone agricole şi porturi prin care era exportat grâul ucrainean.

De la izbucnirea conflictului, preţurile îngrăşămintelor au crescut cu 10% până la 30%, deşi rămân încă cu aproximativ 40% sub nivelurile înregistrate la câteva săptămâni după începutul războiului din Ucraina.

Potrivit UNCTAD, agenţia ONU care sprijină integrarea ţărilor în curs de dezvoltare în economia globală, aproximativ 1,33 milioane de tone de îngrăşăminte sunt exportate lunar prin Strâmtoarea Hormuz.

O blocare a rutei pentru 30 de zile ar putea afecta culturile dependente de fertilizanţi pe bază de azot – precum porumbul, grâul sau orezul – punând în pericol randamentele agricole.

Într-un astfel de scenariu, fermierii ar putea opta pentru culturi care necesită mai puţine îngrăşăminte sau ar putea reduce pur şi simplu cantitatea utilizată.

În special în ţările mai sărace, această decizie ar putea duce la scăderea producţiei agricole şi la accentuarea insecurităţii alimentare.

Analiştii din sectorul materiilor prime avertizează că lanţurile globale de aprovizionare cu îngrăşăminte s-ar putea bloca treptat dacă transportul comercial prin Strâmtoarea Ormuz rămâne restricţionat.

Alţi mari producători – precum Rusia, China, Statele Unite sau Maroc – dispun de capacităţi limitate de producţie suplimentară, ceea ce face dificilă compensarea rapidă a deficitului.

În plus, China, care a impus restricţii la exportul unor îngrăşăminte cu fosfaţi şi azot, ar putea fi presată să le relaxeze.

Creşterea preţurilor petrolului ar putea amplifica problema, deoarece ar duce la scumpirea alimentelor la nivel global, afectând în special ţările dependente de importuri.

Printre cele mai expuse state se numără India, care importă aproximativ două treimi din îngrăşămintele sale din statele Golfului, inclusiv o mare parte din ureea utilizată în agricultură.

De asemenea, Brazilia, unul dintre cei mai mari exportatori agricoli ai lumii, îşi acoperă aproximativ 40% din necesarul de azot din uree provenită din Golf, iar o întrerupere prelungită a livrărilor ar putea afecta producţia de soia şi porumb.

Pe termen lung, Africa Subsahariană ar putea fi cea mai vulnerabilă regiune.

În multe ţări africane, fertilizanţii sunt deja utilizaţi în cantităţi mult sub nivelul necesar pentru randamente agricole optime.

Chiar şi o creştere modestă a preţurilor ar putea determina micii fermieri să reducă şi mai mult utilizarea îngrăşămintelor, ceea ce ar putea duce la recolte mai mici şi la agravarea foametei.

În acelaşi timp, statele din Golf, care importă între 80% şi 90% din alimentele consumate, depind la rândul lor de Strâmtoarea Ormuz pentru aprovizionarea cu produse esenţiale – de la cereale şi carne până la lapte şi uleiuri vegetale.

O eventuală blocare a rutei maritime ar putea afecta simultan atât producţia agricolă globală, cât şi securitatea alimentară a regiunii.