"Aici, in Franta, lacomia a fost legalizata", spune Pierre-Henri Le Roy, care conduce firma franceza de consultanta Proxinvest. "Executivii se compara pe sine cu piata din SUA, nu cu cea din India cand isi stabilesc compensatiile."

Expertii in compensatii spun ca schimbarile sunt uimitoare. "Este pentru prima data in 30 de ani cand am vazut reducandu-se aceasta diferenta (intre pachetele financiare transatlantice - n.r.) si se reduce bine de tot", spune John Viney, partener fondator la Zygos Partnership, o firma de recrutare de executivi cu sediul la Londra.

Controlul putin mai strans al pachetelor financiare din SUA ar putea sa ajute la reducerea diferentei fata de Europa, spune Viney, dar adevarata schimbare vine de la folosirea tot mai frecventa a comparatiilor internationale - care nu mai sunt chiar asa de internationale. "Cand vorbesti despre comparatia compensatiilor la nivel global, de fapt e vorba despre o singura tara si aceea este SUA", spune Viney. Intre timp, retributiile executivilor asiatici raman mult in urma omologilor lor atat din SUA, cat si din Europa.

In 2005, pachetul financiar mediu pentru directorii executivi ai celor 350 cele mai mari companii din SUA a fost de 6,8 milioane de dolari, incluzand aici stimulentele pe termen lung cum ar fi optiunile de cumparare de actiuni, potrivit unui studiu al Mercer Human Resource Consulting.

Cifra este cu 58% mai mare decat media de 4,3 milioane de dolari platita executivilor de top din companiile grupate in indicele Financial Times Stock Exchange 100 din Marea Britanie (FTSE), potrivit lui Cliff Weight, director la Independent Remuneration Solutions, o firma de consultanta in compensatii din Londra.

Totusi, spune Weight, o diferenta si mai mare era in 1998 cand media din SUA era de 4,6 milioane de dolari, de peste patru ori mai mare decat cea de 1,1 milioane de dolari din Marea Britanie. Studii similare din Germania, Franta si Olanda, folosind metodologii variate, arata de asemenea ca pachetele financiare sunt in crestere peste tot.

In Olanda, pachetul mediu pentru directorii executivi de la 75 de companii listate la bursa studiate de firma de consultanta in management Hewitt Associates - inclusiv cele cu valori de piata mici, medii si mari - a crescut cu 17,8% in 2004, pana la 1,47 de milioane de dolari.

In Franta, pachetul mediu de compensatii pentru directorii executivi ai companiilor din indexul bursier CAC-40 a crescut la 3 milioane de dolari in 2004, de la aproximativ 780.000 de dolari in 1998, potrivit Proxinvest, consultant pentru fondurile de pensii si pentru fondurile mutuale. In Germania, un studiu recent al cotidianului Die Welt a relevat o crestere de aproape 11% in 2005 a salariului mediu a membrilor consiliilor de administratie a celor 30 de companii cu cele mai tranzactionate actiuni din indexul DAX. Cresterea pachetului pentru executivi produce un anume disconfort, chiar revolta, in unele tari europene cu traditii politice si economice de tip socialist.

In ianuarie, cand gigantul hotelier francez Accor nu i-a reinnoit contractul directorului executiv, Jean-Marc Espalioux, investitorii au fost nervosi ca acesta a reusit totusi sa primeasca la plecare un pachet compensatoriu evaluat la 15 milioane de dolari. Luna trecuta, cu prilejul adunarii anuale a actionarilor, plata a fost aprobata de numai 59% dintre actionari. "E un sprijin neobisnuit de mic pentru o motiune", spune LeRoy de la Proxinvest.

In Marea Britanie, iarna trecuta, actionarii au aflat ca United Business Media, proprietarul PR Newswire si al altor servicii de business, va plati directorului executiv pe cale de a-si parasi functia, lordul Hollick, o despagubire de 486.000 de dolari pentru transferul fara probleme a prerogativelor sale noului sef. In cele din urma, lordul Hollick a renuntat la plata. Si in Germania, dezvaluirea a aruncat problema banilor in atentia publicului, starnind critici la adresa directorului executiv al Deutsche Bank, Josef Ackermann.

O curte federala a decis anul trecut ca Ackermann si alti cinci vor fi rejudecati in octombrie pentru acuzatia ca ar fi violat legea corporatista germana. Ei au oferit unui numar restrans de executivi de la Mannesmann, compania de telecomunicatii din al carei board facea parte Ackermann, bonusuri cumulate de 67 mil. $. Bonusurile au fost acordate in 2000, dupa ce Mannesmann a consimtit sa fie achizitionata pentru 183 mld. $, cea mai mare preluare corporatista din Europa. O instanta inferioara il achitase pe Ackermann de acuzatii.

Deutsche Bank a refuzat sa comenteze, dar supervizorul boardului bancii a spus intr-un comunicat ca "vom continua sa credem ca Ackermann nu a facut nimic gresit din punct de vedere legal sau moral". Dar dezvaluirea ar putea sa aiba si efectul pervers de a ascuti apetiturile competitive. In timp ce grilele de compensatii devin tot mai comune peste tot in lume, asta le permite executivilor sa sustina ca merita mai mult.

In Franta, unde guvernul cere acum un grad mai mare de transparenta a compensatiilor, "un senior executiv mi-a spus intre patru ochi ca noua transparenta este cel mai bun lucru, pentru ca fiecare vedem compensatiile celuilalt si acum toti credem ca nu suntem platiti indeajuns", spune Marco Becht, director executiv la European Corporate Governance Institute, un centru de cercetare nonprofit.

Trendul este mai vizibil la companiile ai caror executivi conduc divizii din SUA. "Cand am condus Burger King pentru Diageo, m-am mutat la Miami si am fost remunerat conform cu standardele americane", isi aminteste Dennis Malamatinas, care pana in 2000 a fost director executiv la Burger King, apoi al unei divizii a Diageo si acum al unei companii listate la bursa. "Asa eram evaluati." Dar si daca o companie face o afacere buna prin reprezentanta din SUA, acordarea de bonusuri marite executivilor poate sa duca la neplaceri cand majoritatea actionarilor nu sunt americani.

Actionarii britanici au mai multa putere decat omologii din SUA in respingerea prin veto a unor pachete compensatorii imense. Ei si-au castigat dreptul de a vota asupra compensatiilor si chiar daca votul are valoare consultativa, board-urile companiilor il pot ignora doar pe riscul lor. Ziarele au regulat titluri in care condamna "pisicile grase", cu fotografii color ale executivilor, ale caselor lor, ale sotiilor si orice instantanee de vacanta pe care editorii pot pune mana.

Si pentru ca baza investitorilor este mai mica in Europa decat in SUA, expertii in guvernare corporatista sunt de acord ca este mai usor sa se mobilizeze actionarii si sa se ajunga la un consens in cadrul grupurilor de investitori si de asemenea sa se angajeze intr-un dialog de evitare a confruntarii decat sa se puna la cale o batalie.

Istoria si cultura pot impiedica executivii europeni sa-i ajunga din urma colegii din SUA. Stephen Davis, presedintele Davis Global Advisors, spune ca sunt clauze mai bune cand vine vorba de plati peste hotare. "In SUA nu exista factorul «rusine»", spune el. "In Europa exista o preocupare mai mare in privinta impactului social."

In Franta, guvernul a inceput sa ceara publicarea platilor corporatiste in 2001, provocand mania investitorilor. Jean-Marie Messier a furnizat numeroase titluri de prima pagina, incercand sa scoata de la Vivendi o despagubire de 25 de milioane de dolari dupa ce fusese dat afara in iulie 2002, si in cele din urma a renuntat la intelegere.

"Franta e o tara eminamente catolica", spune Sophie L’Helias, expert francez in guvernarea corporatista, "si exista o mare neincredere in bani si in special in oamenii care fac o gramada de bani si de afaceri mari".

Traducere si adaptare de Mihai Mitrica