Donald Trump şi Vladimir Putin au un istoric de întâlniri ciudate, cu o dinamică pe care Financial Times o aseamănă cu scenariul unui film politic.

Prima lor întrevedere, în Germania, a rămas celebră după ce Trump i-a confiscat interpretului său notiţele, pentru a ascunde orice dovadă despre ce s-a discutat. În Vietnam, Trump a părut să creadă fără rezerve negările lui Putin legate de implicarea Rusiei în alegerile americane din 2016. Iar la summitul de la Helsinki, Trump a pus sub semnul întrebării concluziile propriilor servicii de informaţii, în faţa dezminţirilor ferme ale liderului rus.

Acum, cei doi se pregătesc de prima întâlnire faţă în faţă de când Trump a revenit la Casa Albă. Experţi şi politicieni se aşteaptă la o discuţie atipică, în care Trump va fi mai liber de constrângeri decât în primul său mandat, mulţi analişti temându-se că, din nou, Putin, va ieşi în avantaj.

„Nu poţi trece de la zero progres la un summit care pune capăt unui război în mai puţin de o săptămână”, avertizează Samuel Charap, analist la Rand Corporation. „Dar Trump are această credinţă neclintită în carisma lui şi în capacitatea de a-i convinge pe ceilalţi de ceea ce consideră el logic şi corect.

”

Fostul preşedinte francez François Hollande, care a negociat în 2015 acordul Minsk 2 alături de Angela Merkel şi Putin, lansează, în acest context, un avertisment dur: „Tehnica lui Putin este minciuna profesională”. El îi recomandă lui Trump să arate că stăpâneşte detalii concrete despre situaţia din teren, altfel riscă să fie manipulat.

Primele întâlniri Trump–Putin au fost marcate de o suspiciune reciprocă între Trump şi propriii consilieri de politică externă. La Hamburg, în 2017, cei doi s-au retras într-o discuţie restrânsă, la care Trump a confiscat apoi notiţele interpretului său. În aceeaşi seară, la o cină oficială, Trump a discutat din nou cu Putin, de data aceasta doar cu interpretul liderului rus.

La următoarea întâlnire, în Vietnam, Trump a repetat în public asigurările lui Putin că Rusia nu s-a amestecat în alegerile americane. În 2018, la Helsinki, cei doi au stat din nou doar cu interpreţii lor, iar la conferinţa de presă Trump a spus: „Preşedintele Putin zice că Rusia nu e implicată. Nu văd de ce ar fi”.

Acest nou summit este văzut de unii ca şansa lui Trump de a adopta o atitudine mai dură faţă de Putin. Dar puţini cred că se va întâmpla. Sociologul Kirill Rogov consideră că Putin îi va prezenta o versiune „mai bună decât realitatea” a poziţiei Rusiei, iar Trump, dornic să obţină un succes rapid, va accepta o înţelegere superficială, evitând acţiuni decisive.

Hollande descrie tactica rusă: întinderi interminabile de discuţii, poveşti istorice care pot dura ore întregi, şi în final o „fereastră de deschidere”, o promisiune vagă de cooperare, menită să dea impresia de progres. Şi, peste toate, minciuni flagrante, precum negarea sprijinului militar pentru separatiştii pro-ruşi din Donbas, în pofida probelor contrare.

Un diplomat german care a participat la negocierile Minsk îl caracterizează pe Putin ca „unul dintre cei mai abili negociatori”, cu cunoştinţe detaliate şi o capacitate constantă de a manipula faptele. „Trebuie să ştii realitatea la fel de bine ca el pentru a nu fi prins în joc.”