Întrebările rămân aceleaşi ca în 2019: cine plăteşte tranziţia verde şi cum se păstrează competitivă industria europeană cu alte industrii care nu se uită la normele de poluare?

Autor: Răzvan Botea Postat la 21 august 2023 43 afişări

Industria europeană, care în acest moment este responsabilă de un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din Europa, trebuie să devină „verde” până în 2050, conform ambiţiilor Uniunii Europene de a fi neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon, adică gazele emise să poată fi asimilate în totalitate de natură.

Întrebările rămân aceleaşi ca în 2019: cine plăteşte tranziţia verde şi cum se păstrează competitivă industria europeană cu alte industrii care nu se uită la normele de poluare?

♦ Agenda verde a Uniunii Europene revine în prim-plan, după ce pandemia şi mai apoi războiul din Ucraina au furat primele poziţii în priorităţile europene O întrebare ce rămâne: cum păstrezi competitivitatea industriei europene în tranziţia ei spre o economie verde.

Industria europeană, care în acest moment este responsabilă de un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din Europa, trebuie să devină „verde” până în 2050, conform ambiţiilor Uniunii Europene de a fi neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon, adică gazele emise să poată fi asimilate în totalitate de natură. Este nevoie de investiţii majore pentru a atinge acest obiectiv şi, la finalul zilei, şi investiţiile au un preţ. Industriaşii europeni caută soluţii şi dialog cu autorităţile astfel încât industria europeană să nu rămână în urma Chinei, Indiei sau Turciei.

Francois Michalet, secretarul general al ESTA (European Steel Tube Association - Asociaţia Europeană a Producătorilor de Ţevi de Oţel), vorbeşte de două problematici în acest sens: costul generat de politica de protejare a mediului şi investiţiile necesare.

„Aş spune că există două aspecte legate de regulamentele de mediu generate de Agenda Verde a Uniunii Europene. Unul se referă la costuri, iar celălalt la investiţii. În ceea ce priveşte costurile, avem acum legislaţie şi regulamente care impun plata pentru emisiile de CO2. Acest aspect afectează costurile de producţie şi, în mod clar, va avea un impact asupra marjelor dacă nu reuşim să reflectăm aceste costuri în preţurile produselor”, spune el, care adaugă că executivul european gândeşte acum soluţii, cum ar fi taxe vamale pentru produsele din ţări care nu se supun normelor „verzi”.

De asemenea, se pune şi problema investiţiilor: „A doua latură, pe care aş numi-o decarbonizarea industriei, implică faptul că oamenii sunt încurajaţi să investească în producţie mai ecologică, cu emisii mai reduse de CO2. Acest lucru înseamnă că va trebui să generăm suficient profit pentru a permite să investim în optimizarea procesului de producţie în scopul reducerii emisiilor de CO2”, subliniază el, într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului Financiar.


Sandip Biswas, CEO primary mining la Liberty Steel Group, la conferinţa ZF/Liberty Galaţi Green Valley

Hidrogenul este cheia decarbonizării în general şi este cheia pentru decarbonizarea industriei noastre.  Lumea are nevoie de hidrogen pentru că oţelul are nevoie de hidrogen, iar lumea are nevoie de oţel. (...)  Aici, în regiunea Galaţi, putem produce hidrogen verde  şi prin alimentarea unităţilor noastre siderurgice în mod direct putem evita problemele de depozitare şi transport. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm astăzi pe dezvoltarea Galaţiului într-un "Green Valley“


Companiile locale se confruntă cu aceleaşi probleme. Pentru industria siderurgică, cheia înverzirii este trecerea de la furnalele clasice, unde se arde cocs şi minereu de fier, în cuptoare electrice care folosesc fierul vechi ca materie primă. Problema este că şi cuptoarele cu arc electric consumă mult combustibil, astfel încât ca oţelul produs de acestea să fie verde este nevoie de alimentarea cu hidrogen. De asemenea, ca producţia de hidrogen să fie curată, este nevoie de producţie de energie electrică regenerabilă, cum este cea din centralele eoliene. Un întreg ecosistem, aşadar, care trebuie să fie configurat pentru producţia oţelului verde, care este un material esenţial şi care este 100% reciclabil.

În acest sens, Liberty Galaţi, unul dintre cei mai mari jucători din economie şi unul dintre principalii exportatori ai ţării, vrea să transforme Galaţiul într-o zonă de producţie de hidrogen. Este esenţial ca hidrogenul să fie produs aproape de locul de consum, explică specialiştii, pentru că transportul său implică alte investiţii şi tehnologie.

„Hidrogenul este cheia decarbonizării în general şi este cheia pentru decarbonizarea industriei noastre.  Lumea are nevoie de hidrogen pentru că oţelul are nevoie de hidrogen, iar lumea are nevoie de oţel. (...)  Aici, în regiunea Galaţi, putem produce hidrogen verde  şi prin alimentarea unităţilor noastre siderurgice în mod direct putem evita problemele de depozitare şi transport. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm astăzi pe dezvoltarea Galaţiului într-un "Green Valley", a spus Sandip Biswas, CEO primary mining la Liberty Steel Group, la conferinţa Conferinţa ZF/Liberty Galaţi Green Valley.

Liberty vrea să devină neutru din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2030, cu 20 de ani înaintea Uniunii Europene şi în acest sens are un plan de investiţii de 1 mld. de euro la Galaţi.


Sandip Biswas, CEO primary mining la Liberty Steel Group, la conferinţa ZF/Liberty Galaţi Green Valley

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
industrie,
economie,
tranzitie,
emisii,
gaze

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.