Eu nu înţeleg de ce trebuie să mă strecor mereu. Nu înţeleg de trebuie să mă pitesc, prin oraşul ăsta, ca un biet şobolan în căutarea unei bucăţi de pâine
Eu nu înţeleg de ce trebuie să mă strecor mereu. Nu înţeleg de trebuie să mă pitesc, prin oraşul ăsta, ca un biet şobolan în căutarea unei bucăţi de pâine.
Nu mi s-a acrit de maşinile de pe trotuar, de claxoane şi de demenţi. Nu! Vin/plec spre/dinspre serviciu dinspre Piaţa Romană. De luni de zile, pe colţul străzii în care avem sediul, banderole mă avertizează: atenţie, cade tencuiala!
Când e mai calduţ, o iau pe jos spre casă, cât pot. Pe ditamai bulevardul Dacia, afişe: atenţie, cade tencuiala! Mie a început să-mi fie frică să merg pe jos, pe trotuar, ca să nu-mi cadă tencuiala în cap. E mai sigur să merg pe mijlocul străzii: mă înjură ăia din maşini, dar, oricum, sunt nişte ţărani.
Când e puţin frig, a mai dat şi o zăpadă, se umpul pereţii de anunţuri: atenţie , cad ţurţuri – ca să nu ne daţi în judecată că nu v-am zis, dacă ajungeţi la urgenţă la Floreasca.
Am mers săptămâna trecuta în parc. O oră, două, cât am mers noi. Nu a fost o plimbare, a fost o fereală. Parcul a devenit un fel de mers prin Piaţa Romană, puţin modificat – cine dă cu bicicleta peste tine, cine te calcă pe picior cu trotineta, cine te claxonează.
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
