Initial, am vrut sa scriu in loc de asociat ''partener'', dar nu e cazul. Nu in Romania sau nu inca. Intr-un parteneriat sanatos sunt implicate toate partile, exista respect reciproc si responsabilitate asumata. Din pacate, cand e vorba de statul roman, nu se poate folosi termenul de ''partener''.

Fie ca esti asociat/ actionar intr-o firma sau simplu angajat,  fie ca esti bugetar, de cand intri in campul muncii ai un asociat nevazut. O umbra te urmareste peste tot. Nu este de la soare, este de la statutul de a fi inregistrat intr-un sistem complex care te taxeaza vrand-nevrand.

Zilnic, dupa ce te trezesti si pleci la job, daca crezi ca vei lucra numai pentru tine ai visat color. Nu! Dupa ce-ti bei cafeaua, fara sa-ti dai seama, prestezi munca inclusiv in folosul asociatului din umbra. Chiar si dupa ce iesi la pensie (daca o apuci), statul are grija sa te tina captiv sistemului creat de el si te ''stoarce'' de bani pana mori.

Fie ca-ti place sau nu, fara sa fii consultat, in numele echitatii sociale si a evolutiei unei comunitati, imparti banii si munca ta cu statul roman. Cand tara o duce mai greu sau politicienii care o conduc au facut greseli majore, asociatul nevazut  se bazeaza tot pe oamenii corecti si le cere un procent mai mare din efortul lor.

E si cazul Romaniei de azi.

Si, stie cum sa faca asta... Fie prin TVA-ul pe care-l platesti la orice, fie prin impozite marite, noi accize, diverse alte taxe si contributii, asociatul din umbra are o singura grija. Sa primeasca mai mult. Sistemul de control se extinde si la cei care au ''uitat'' sa plateasca darile la stat, dar, de multe ori, nu mai are ce sa ia. 

Nu numai statul este incorect sau ineficient. Exista si o categorie de oameni care se satura sa plateasca darile si trec la munca la negru. Refuza sa mai cotizeze, considerand birurile nejustificate. Daca asociatul nevazut reuseste sa puna reflectoarele organelor de control pe activitatea lor, umbra dispare si unii raman cu ochii in soare. 

Statul, care e in tot si in toate, ne umbreste existenta si ne influenteaza de multe ori viata, chiar si destinul. Profesional sau personal. Stresul cotidian, cauzat de institutiile/ autoritatile care nu functioneaza sau care sunt sa fie - alimentand o birocratie sufocanta, ne conduce la o intrebare simpla: ce face statul pentru mine cu banii pe care i-am dat/ mi i-a luat?

Statul, reprezentat de multi cand e de luat si de mai nimeni cand e chemat sa raspunda pentru ceva serios sau grav, este umbra existentei noastre. Un asociat nevazut in tot ce facem si ne inconjoara. Nu poti sa-l tragi la raspundere, decat in conditii exceptionale, pentru ca se auto-protejeaza prin legi bune pentru el si reprezentantii lui si legi proaste pentru popor.

Prea putini lideri care au ajuns in functii importante au adus lumina in locul umbrei pentru oameni. Unii o fac/ au facut-o din interes, conjunctural, ca sa obtina voturi. Altii o fac cu credinta in viitor, daca au resursele necesare sau sunt lasati de cei care conduc cu adevarat tara. 

In Romania, asociatul din umbra devine intruziv in situatii de criza, in orice iti propui sa faci. Dupa parerea mea, statul roman, asociatul oricaruia dintre noi, ne tine captivi intr-un sistem care se doreste a fi functional si pentru hotii care nu patesc nimic si pentru cei care nu muncesc deloc sau nu au nicio contributie la bugetul statului.

Astazi, in opinia mea, problema in Romania e ca pentru cei care muncesc si sunt corecti umbra se accentueaza si, paradoxal, asociatul invizibil isi arata coltii, fiind din ce in ce mai agresiv cu acestia. Cu ceilalti, care fura, sunt asistati social permanent sau sunt angajati in posturi pe care nu le merita, statul este tolerant. Pentru ei nu exista umbra. Statul este soarele lor.

Dragos Dragoteanu este Manager Euroest Invest CIPS - Certified International Property Specialist