♦ Aducerea tuturor instalaţiilor care vor fi preluate de Romgaz de la Azomureş la standardele de emisii necesare presupune investiţii de 478 de milioane de euro până în 2031, dar aparent nu aceasta este cea mai delicată problemă privind această preluare ♦ Pe baza reglementărilor în vigoare, Romgaz nu are gazul necesar pentru a reporni instalaţiile mai devreme de martie, 2027, când ar trebui liberalizată piaţa gazelor, iar creşterea numărului de angajaţi prin integrarea celor de la Azomureş este un fel de „misiune imposibilă“ pornind de la reglementările în vigoare, arată documentele companiei.

Achiziţia care ar însemna prima integrare verticală industrială din România ultimelor decenii, cu un preţ de circa 70 de milioane de euro, are câteva particularităţi, arată un document al Romgaz.

„AZOMUREŞ reprezintă cea mai importantă platformă de producţie a îngrăşămintelor chimice din România. Din punct de vedere tehnic, în regim de funcţionare la capacitatea maximă posibilă, platforma ar putea acoperi aproximativ 90% din necesarul pieţei naţionale de îngrăşăminte chimice. Totodată, având în vedere că o parte importantă a instalaţiilor a fost construită în perioada 1968–1981, iar moder­nizările au fost realizate selectiv, analiza tranzacţiei trebuie corelată cu starea tehnică efectivă a activelor, necesarul de in­vestiţii, cerinţele de autorizare şi con­formare, precum şi co­ndiţiile co­mer­ciale necesare re­por­nirii şi operării sustenabile a platformei“, se arată într-un raport al companiei emis pe 29 mai.

Dar sunt câteva aspecte legate de această tranzacţie. În primul rând, Romgaz preia active ale Azomureş, nu întreg combinatul, iar acest lucru este extrem de important pentru felul în care Romgaz are dreptul de a alimenta cu gaze respectivele obiective industriale.

Practic, acele active intră în structura Romgaz, nu este formată o entitate juridică separată.

„Într-un scenariu de tip share deal, platforma ar fi rămas o entitate juridică separată, iar livrarea gazului de către ROMGAZ către aceasta ar fi trebuit analizată inclusiv din perspectiva regulilor aplicabile tranzacţiilor între entităţi afiliate şi a principiilor de preţ de piaţă. Integrarea directă a activelor ţintă în cadrul ROMGAZ permite alocarea gazului natural către platforma industrială în interiorul aceleiaşi entităţi juridice, acesta fiind unul dintre avantajele relevante ale structurii de tip preluare de active. Această structură poate susţine operarea platformei într-un model industrial integrat, prin valorificarea gazului natural în produse cu valoare adăugată, respectiv îngrăşăminte chimice şi produse industriale conexe.“

De aici însă încep anumite probleme care ţin exlcusiv de partea de reglementare.

„Un risc distinct, relevant pentru calendarul de repornire a activelor ţintă este reprezentat de cadrul de reglementare aplicabil pieţei gazelor naturale. Ordonanţa de Urgenţă adoptată de Guvernul României la data de 5 martie 2026 privind măsurile aplicabile clienţilor finali casnici din piaţa de gaze naturale pentru perioada 1 aprilie 2026 – 31 mar­tie 2027 implică alocarea producţiei ROMGAZ pentru acoperirea obligaţiilor aferente acestui segment de consum. În aceste condiţii, ROMGAZ nu dispune, în mod realist, de volume proprii de gaze naturale disponibile pentru repornirea activelor ţintă înainte de începutul lunii aprilie 2027. Acest aspect afectează calendarul operaţional al tranzacţiei, momentul generării primelor venituri şi perioada de pregătire necesară până la intrarea efectivă în producţie.“

Pe scurt, pe reglementările în vigoare, gazul extras de Romgaz se duce la un preţ reglementat către casnici astfel că firma nu dispune de cantităţile necesare pentru alimen­tarea Azomureş.

Mai departe, gazul din Marea Neagră, din Neptun Deep, acolo unde Romgaz este implicat alături de OMV Petrom, vine abia în toamna anului 2027.

Iar cum activitatea de îngrăşă­minte nu poate fi pornită şi deci nu generează venituri suplimentare, Romgaz nici nu poate prelua oamenii care manevrează instalaţiile, tot din cauza reglementărilor în vigoare.

„Aplicarea prevederilor Ordo­nanţei de Urgenţă nr. 89/2025 introduce o constrângere majoră în procesul de recrutare, în măsura în care limitează efectuarea de noi angajări în companiile cu capital majoritar de stat în absenţa unei creşteri preconizate a veniturilor. În cazul activelor ţintă, primele venituri operaţionale sunt estimate abia după repornirea producţiei, respectiv în trimestrul II/2027, în principal ca urmare a indis­ponibilităţii gazului până la finalul perioadei reglementate menţionate anterior. Rezultă astfel un risc de blocaj între necesitatea operaţională de a angaja şi pregăti personal (suplimentar faţă de cel existent) înainte de repornirea producţiei şi limitările legislative aplicabile în perioada de pregătire.“

Există şi o presiune financiară care vine din zona de investiţii necesare.

„Totodată, implementarea pla­nului de tranziţie verde presupune investiţii semnificative, estimate la aproximativ 478 milioane euro până în anul 2031. Acest necesar investiţional trebuie corelat cu capacitatea platformei de a genera fluxuri de numerar suficiente, cu obligaţiile de conformare, cu accesul la finanţare şi cu impactul asupra profilului financiar consolidat al ROMGAZ.“ În acest moment însă, piedicile de reglementare sunt mai mari decât cele legate de investiţii.