Europa se află într-un moment în care două mari teme strategice se întâlnesc: competitivitatea economică şi gestionarea migraţiei. Mult timp tratate separat, acestea trebuie privite astăzi împreună, pentru că au la bază aceeaşi realitate: Europa are nevoie de oameni pentru a-şi susţine dezvoltarea economică şi modelul social.

Competitivitatea Uniunii Europene este una dintre marile provocări ale momentului. Într-o economie globală marcată de accelerarea tehnologică, competiţia pentru investiţii şi schimbările demografice, Europa trebuie să găsească răspunsuri rapide şi eficiente. Iar unul dintre cele mai importante răspunsuri este legat de resursa umană.

Fără oameni, nu există creştere economică. Fără competenţe, nu există inovare. Fără forţă de muncă suficientă, nu există competitivitate. De aceea, migraţia devine o componentă a competitivităţii europene, nu doar o temă umanitară.

Europa are nevoie de imigraţie pentru economia sa, dar această imigraţie trebuie organizată la nivel european. Aceasta este perspectiva care poate transforma o provocare într-o oportunitate strategică.

Modelul social european este unul dintre cele mai atractive modele de dezvoltare din lume. Calitatea vieţii, stabilitatea instituţională, accesul la educaţie şi sănătate, protecţia socială şi valorile democratice fac Europa o destinaţie dorită pentru oameni din întreaga lume.

Această atractivitate reprezintă un avantaj competitiv, dar şi o responsabilitate.

Europa trebuie să fie capabilă să transforme această atracţie într-o strategie economică.

În prezent, multe sectoare economice europene se confruntă cu deficit de resurse umane. Unele au nevoie de specialişti în domenii avansate, altele au nevoie de competenţe tehnice sau de forţă de muncă pentru activităţi esenţiale. Industria, construcţiile, serviciile, agricultura modernă, sănătatea, cercetarea şi tehnologia au nevoie de oameni.

Această nevoie nu poate fi ignorată.

O economie competitivă are nevoie de o politică inteligentă de atragere şi integrare a resurselor umane. Migraţia trebuie să fie legală, predictibilă şi conectată la realităţile pieţei muncii europene. Trebuie să existe mecanisme eficiente de identificare a competenţelor, de recunoaştere a calificărilor şi de integrare în societăţile europene.

Nu este vorba despre o migraţie fără reguli, ci despre o politică europeană responsabilă.

Uniunea Europeană are nevoie de o nouă abordare, construită împreună de instituţiile europene şi liderii naţionali. Provocarea este comună, chiar dacă realităţile diferă de la o ţară la alta. Fiecare stat membru are propriile nevoi economice şi propriile sensibilităţi sociale, dar răspunsul trebuie să fie coordonat.

Europa nu poate fi competitivă în secolul XXI fără o strategie europeană pentru resursa umană.

În acest proces, sectorul de afaceri trebuie să fie un partener activ. Companiile cunosc cel mai bine evoluţiile pieţei muncii, lipsa competenţelor şi domeniile unde există cele mai mari nevoi. Implicarea mediului privat în dialogul european privind migraţia economică este esenţială

Politicile publice trebuie construite împreună cu economia reală.

Migraţia poate deveni un factor de creştere, inovare şi consolidare economică atunci când este gestionată prin parteneriate între instituţii, companii şi societate. Nu este doar o problemă administrativă, ci o decizie strategică privind viitorul Europei.

Marile economii ale lumii concurează astăzi pentru capital, tehnologie şi oameni. Europa are avantajul unui model care atrage. Trebuie însă să dezvolte şi capacitatea de a integra.

Viitorul competitivităţii europene depinde de abilitatea Uniunii de a transforma diversitatea într-o resursă, iar migraţia într-un instrument de dezvoltare.

Competitivitatea şi migraţia nu sunt două teme separate. Ele fac parte din aceeaşi ecuaţie europeană.

Europa are nevoie de oameni. Iar responsabilitatea politică a Europei este să creeze cadrul prin care aceşti oameni să contribuie la o economie mai puternică, la societăţi mai reziliente şi la un model european pregătit pentru viitor.

Dan Luca este expert în afaceri europene şi comunicare strategică, desfăşurându-şi activitatea la Bruxelles încă din 1997. Este autorul cărţii Mapping the Influencers in EU Policies, publicată de Palgrave Macmillan în 2020.