Vineri, au venit datele statistice oficiale privind evoluţia economiei în trimestrul al doilea din acest an şi, bineînteles, evoluţia în primul semestru.

Ne putem uita la datele anunţate fie într-un sens negativ – în T2 faţă de T2/2025 avem o scădere economică de 0,4%, iar cumulat în S1/2026 vs S1/2025 avem o scădere economică de 0,8%, sau ne putem uita la datele anunţate într-un sens pozitiv – T2 faţă de T1 este pe ”zero”, deci nu mai avem un trimestru de cadere faţă de cel anterior, iar scăderea economică s-a mai redus pentru că în T1/2026 vs T1/2025 am avut un minus de 1,2%, iar datele din trimestrul al doilea, deşi sunt cu minus, sunt cu un minus mai redus. S-ar putea spune că în T2 am atins minimul economic iar în T3 şi în T4 putem spera la o revenire a creşterii economice.

Dar oricum ne-am uita la datele macroeconomice din T2 şi implicit din S1, economia a rezistat destul de bine, poate chiar mai bine decât au fost “casandrele”, în condiţiile în care am avut o inflaţie mare, am avut o creştere de fiscalitate, am avut o creştere extrem de redusă a salariilor (3%), sub creşterea preţurilor (10%), rezultând o scădere a puterii de cumpărare în termeni reali de 7%, cea mai mare scăderea de mult timp încoace, în condiţiile în care am avut o creştere a preţurilor combustibililor – ţiţei, benzină, motorină – ca urmare a declanşării conflictului din Iran şi închiderii principalei rute petroliere din strâmtoarea Ormuz, iar acum toată lumea este afectată de criza energiei.

Ca să nu mai vorbim de căderea guvernului Bolojan şi de lipsa unui nou guvern cu puterii depline deja de 100 de zile. Şi cine ştie câte zile vom mai sta fără guvern.

Dacă economia a rezistat cât de cât, altceva a venit peste noi, aşa cum vin dronele în acest moment: prăbuşirea investiţiilor străine.

Conform datelor BNR publicate vineri, investiţiile nerezidenţilor în România au căzut pur şi simplu, s-au prăbuşit la numai 669 milioane de euro în primul semestru din acest an, faţă de 3,719 miliarde de euro cât au fost în semestrul întâi din 2025.

Participaţiile la capital, incusiv profitul reinvestit, au fost de numai 465 milioane de euro, iar creditele intragrup, adică creditele luate de la entităţile centrale ale investitorilor, au fost de numai 204 milioane de euro.

Ca o comparaţie, ca să ne dăm seama de nivelul prăbuşirii, în 2025 am avut un sold al investiţiilor străine directe de 8,153 miliarde de euro, din care participaţiile la capital, inclusiv profitul reinvestit, au fost de 6,185 miliarde de euro, iar creditele intragrup de 1,968 miliarde de euro.

În 2024 investiţiile străine directe au fost de 5,602 miliarde de euro.

Aceasta cădere a investiţiilor străine directe în S1 este total neaşteptată, inexplicabilă şi dacă acest trend se confirmă, înseamnă un mare semnal de alarma privind economia României, privind atractivitatea României în contextul actual şi mai ales în perspectivă.

O explicaţie ar veni din faptul că războiul din Ucraina continuă şi că investitorii străini au decis să stea deoparte.

Pe de altă parte, s-ar putea ca retorica internă, unde trendul suveranist şi naţionalist câştigă teren, instabilitatea politică şi lipsa unui leadership politic la nivel de stat, preţurile mari la energie, inflaţia mare şi scăderea puterii de cumpărare să ţină investitorii străini deoparte, ca să nu mai vorbim de creşterea fiscalităţii.

Ar mai putea fi o explicaţie legată de faptul că poate nu mai avem pachete de stimulente interesante care să atragă investitorii străini, care acum au la dispoziţie toată lumea, aproape toate ţările unde să facă investiţii.

Asta apropo că Renault a decis să se ducă cu Striker în altă parte, în Turcia, tot aşteptând preţuri mai mici la energie în România sau rezolvarea unor probleme de infrastructură.

Fără investiţii străine directe, fără fonduri europene, fără finanţări externe, fără bănci străine care să ne susţină finanţarea datoriei publice şi a deficitului bugetar suntem „morţi”.

Economia României, atât cea de stat, cât şi cea privată, nu se poate susţine numai din economiile interne, din capitalul românesc acumulat până acum (o bună parte din capital este pus la adăpost în străinătate şi nu prea se întoarce în ţară), din banii pe care îi trimit în ţară românii care muncesc în străinătate, din finanţările locale.

Mai mult decât atât, economia României, creşterile de salarii, creşterea puterii de cumpărare nu se poate susţine din retorica care există acum pe piaţă, din declaraţii sau din lozinci patriotice.

Avem nevoie de banii investitorilor străini, avem nevoie de investiţii străine directe.

Poate la întâlnirile de la Cotroceni cu liderii politici, preşedintele Nicuşor Dan ar trebui să discute mai întâi prăbuşirea investiţiilor straine directe din S1 şi trendul care se manifestă, toţi liderii politici să afle motivele şi să vadă ce se poate face în continuare pentru a nu ne trezi cu o prabuşire chiar totală a FDI-urilor, cum li se spune investiţiilor străine directe.

Preşedintele, în cazul de faţă Nicuşor Dan, trebuie să fie primul vânzător pentru România şi să aducă investiţii străine în ţară, aşa cum face preşedintele american Donald Trump, care peste tot unde se duce în străinătate are ca prim obiectiv fie să vândă produsele şi serviciile companiilor americane, fie să atragă investitori străini în America.

Economia României a ajuns la un PIB de peste 400 miliarde de euro pe an, cu un salariu mediu de 1.100 de euro, cu ajutorul investiţiilor străine directe de peste 100 miliarde de euro în trei decenii şi cu fonduri europene de peste 100 miliarde euro din 2007 încoace.

Noi nu am ajuns aici prin “noi înşine”, ci cu ajutorul banilor de mai sus, la care se adaugă, bineînţeles, banii românilor care au muncit şi muncesc în străinătate.

Toţi politicienii cred că banii în sectorul privat, cel care susţine, prin taxele şi impozitele plătite, bugetul de stat, pensiile sau sănătatea, se fac foarte uşor şi de aceea liderii politici aflaţi la guvernare aruncă cu bani în dreapta şi în stânga.

Dacă nu avem investiţii străine directe, guvernul, indiferent de numele lui, nu va avea bani care să finanţeze noua lege a salarizării, nu o să aibă bani care să susţină creşterea economică.

Eu sper că preşedintele Nicuşor Dan va fi şi el curios să afle de ce s-au prăbuşit investiţiile străine directe, până reuşeşte să numească un nou premier care să treacă un nou guvern.