Via Transilvanica este un circuit economic şi social, are o componentă puternică de economie circulară pentru că, pe măsură ce numărul de drumeţi creşte, cu atât există o şansă mai mare de regenerare a mediului rural, a declarat Andrei Toniuc, General Manager Via Transilvanica în cadrul conferinţei ZF ESG 2025.

”În 2024 faţă de 2023, numărul de ospitalieri pe întreaga Via Transilvania a crescut cu 63% şi acum am ajuns la peste 560 de puncte de ospitalitate, ceea ce înseamnă că e o dovadă că lucrurile funcţionează. În plus, vedem că numărul de drumeţi creşte semnificativ, aproape că se dublează de la an la an şi mai vedem că în jur de 12% sunt turişti străini. Este categoric un organism viu”.

Tăşuleasa Social, asociaţia care a dezvoltat Via Transilvania, are un istoric de 25 de ani şi a derulat de-a lungul timpului o serie de proiecte, inclusiv replantări de copaci în anumite zone, Pădurea Pedagogică, Camionul de Crăciun, nenumărate proiecte de voluntariat. Cu siguranţă, cel mai vizibil proiect al asociaţiei este însă Via Transilvanica, pornit în 2018.

Via Transilvanica este un traseu de lungă distanţă, similar din acest punct de vedere cu alte circuite din lume, dar diferit din perspetiva culturală.

”Este diferit de alte trasee pentru că şi România este diferită şi pentru că patrimoniu cultural şi natural pe care îl oferă această ţară este extraordinar de frumos. E un proiect extraordinar de complex şi a fost foarte greu să fie realizat”.

Traseul are acum 1600 de kilometri şi fiecare kilometru este marcat printr-o bornă sculptată individual, în total fiind implicaţi peste 80 de sculptori din România şi din afară a ţării. ”Reprezintă probabil cea mai mare expoziţie de sculptură în aer liber din lume”. Traseul poate fi parcurs pe jos , cu bicicleta sau călare.

”Cred că foarte multe business-uri s-ar bucura să aibă o creştere organică aşa cum avem noi pe Via Transilvanica”, spune Andrei Toniuc.

Managerul Via Transilvanica crede că succesul proiectului se datorează ideii în sine, care conectează foarte multe comunităţi, partea de slow tourism şi drumeţia în sine, faptul că susţine comunităţi creative, nu doar sculptori, ci şi alţi artişti, autorităţi locale, sportivi.

”Ne-am dori ca în următorii 20 de ani să ajungem în toată ţara. Dar fără voluntari, fără ajutorul oamenilor nu se poate face . Dar există acest potential”, a încheiat Andrei Toniuc.

Dincolo de partea economică, este şi latura socială a proiectului, traseul dezvoltând şi susţinând zone rurale greu accesibile anterior. ”Încercăm să reducem puţin gap-ul ăsta fantastic de mare între urban şi rural. Şi cred că asta este cel puţin la fel de importantă ca şi partea economică ”

În ceea ce priveşte finanţarea, primii paşi au fost dificili, povesteşte managerul Via Transilvanica. Primele fonduri au provenit din vânzările cărţii lui Tibi Uşeriu, 27 de Paşi. ”Iniţial, partenerii de la acea vreme, chiar dacă ne susţineau pe o grămadă de alte proiecte şi aveau încredere în noi, se uitau la proiectul Via Transilvanică şi ziceau, no way”.

După care s-au făcut primii kilometri, sponsorii au înţeles că proiectul este serios şi se va realiza şi au început să investească. Mecanismul iniţial de susţinere a fost pe baza achiziţionării simbolice a bornelor kilometrice. ”Aşa a fost făcută Via Transilvanică în patru ani jumătate. Aşteptările iniţiale erau de vreo 10 ani cel puţin”.

În prezent, situaţia finanţării este diferită. Încă mai există borne şi cine doreşte poate să susţine proiectul şi în felul acesta. Anul acesta a fost deschisă o porţiune nouă, Terra Borza Teutonica, de 172 de kilometri de la Viscri la Braşov.

”Dar ce am încercat de anul acesta este să diversificăm sursele de venit. Am dat drumul la un proiect de membership, în care cine doreşte să susţină proiectul o poaet face printr-o donaţie recurentă. Partea de merchandising iarăşi poate fi o sursă de susţinere pentru noi. Şi donaţiile clasice. Ne uităm şi la alte surse proprii de auto-susţinere.  Poate la un moment dat o reţea de refugii transformate într-un nucleu social”