O reţea financiară construită în jurul A7, companie susţinută de Kremlin şi creată pentru a facilita plăţile internaţionale ale Rusiei după izolarea băncilor sale de sistemul occidental, a reuşit să transfere peste 6,9 mld. dolari prin sistemul bancar global cu ajutorul a sute de firme-paravan şi al unei operaţiuni de falsificare a documentelor la scară industrială, potrivit unei investigaţii Financial Times bazate pe sute de mii de fişiere interne. Unele plăţi erau legate de echipamente militare şi achiziţii ale serviciilor ruse de securitate.

A7 a fost creată de oligarhul moldovean Ilan Shor cu sprijinul Promsvyazbank, banca de stat rusă strâns legată de industria de apărare. Kremlinul a promovat compania drept una dintre principalele alternative pentru plăţile transfrontaliere după restricţionarea accesului Rusiei la sistemul Swift.

În realitate, investigaţia arată că reţeaua s-a bazat masiv pe metode clasice de spălare a banilor. A7 folosea firme-paravan şi companii existente pentru a introduce bani în bănci conectate la Swift, după care construia facturi şi documente false pentru a ascunde natura reală a tranzacţiilor.

Amploarea fluxurilor este considerabilă. Potrivit Financial Times, conturile de la Standard Chartered din Hong Kong au primit 1,1 mld.

dolari de la entităţi asociate A7 între sfârşitul lui 2024 şi august 2025. DBS a primit 273 mil. dolari, clienţi ai Citigroup 74 mil. dolari, iar clienţi ai Deutsche Bank din Europa aproximativ 18 mil. dolari. Prin 17 entităţi cu conturi la First Abu Dhabi Bank au fost efectuate plăţi de peste 1,8 mld. dolari.

Documentele indică cel puţin 100 de firme-paravan care au efectuat plăţi, iar alte peste 100 apar în materialele interne ale companiei. Reţeaua se întindea din Emiratele Arabe Unite şi Hong Kong până în Kârgâzstan, Indonezia şi Europa. Puţin peste jumătate din fluxurile identificate aveau drept destinaţie finală conturi bancare din China.

Pentru a trece de controalele împotriva spălării banilor, angajaţii A7 pregăteau din timp documentaţia falsă, schimbau codurile vamale ale produselor sancţionate şi eliminau din acte ceea ce numeau „urma rusească”. Într-un caz, o plată reală pentru 500 de dispozitive de vedere pe timp de noapte, în valoare de aproximativ 510.000 de dolari, a fost mascată prin documente care prezentau achiziţia drept sticlă securizată.

Schema exploata o vulnerabilitate fundamentală a sistemului bancar internaţional: odată ce o bancă participantă accepta clientul şi tranzacţia după propriile verificări, banii puteau intra în infrastructura globală de plăţi. Când unele conturi au început să fie închise, A7 şi-a mutat rapid o parte mai mare a operaţiunilor către Emiratele Arabe Unite.

Investigaţia arată astfel că, dincolo de criptomonede şi noile tehnologii financiare promovate de Moscova drept alternative la infrastructura occidentală, una dintre cele mai mari reţele ruseşti de evitare a sancţiunilor s-a bazat pe o combinaţie mult mai tradiţională: firme-paravan, facturi falsificate şi exploatarea verigilor slabe din sistemul bancar global.