Luni, 16 martie 2026, are loc a cincea ediţie a ZF Capital Markets Summit 2026, ediţia de primăvară, în care aducem la masa de discuţie actorii şi jucătorii din piaţă pentru a vedea cum stă Bursa de la Bucureşti, cum stă piaţa de capital la începutul acestui an care se complică tot mai mult din punct de vedere geopolitic la nivel internaţional, iar pe plan intern asistăm la intrarea în recesiune a economiei, recesiune care se răspândeşte destul de repede peste tot, în toate zonele economice şi de business.

Bursa de la Bucureşti a avut nişte creşteri absolut spectaculoase - 176% în ultimii cinci ani, iar în 2025 a crescut cu nu mai puţin de 46% la nivelul indicelui bursier BET. Dacă mai adăugăm şi dividendele, creşterea este de 55%. Bursa se învârte acum în jurul maximelor istorice.

În acelaşi interval economia a crescut cu numai 56% - în valoare nominală, la nivel de PIB - în ultimii cinci ani, iar în ultimul an cu 5,85%. A nu se confunda creşterea nominală a PIB-ului cu creşterea reală - spre exemplu, anul trecut economia a avut o creştere reală de numai 0,5%.

Pentru această creştere a Bursei de la Bucureşti există explicaţii – fondurile de pensii Pilon II au intrări din ce în ce mai mari datorită majorării salariilor nominale (dacă nu ştiţi, 4,75% din salariul brut al unui angajat se duce în Pilonul II), iar o parte din bani  trebuie să se ducă „obligatoriu“ pe Bursă; românii au descoperit Bursa, de fapt Bursele, ca alternativă de investiţie, iar sumele plasate în acţiuni interne, dar mai ales internaţionale, şi în alte tipuri de instrumente sunt din ce în ce mai mari; creşterea interesului investitorilor străini pentru piaţa bursieră din România, în special în companiile mari – Banca Transilvania, Petrom, Hidroelectrica, Romgaz etc.

Pentru conferinţa de luni sunt câteva teme de discuţie:

1. Cât poate să mai „sfideze“ creşterea Bursei de la Bucureşti evoluţia economiei României, care este şi se afundă în recesiune?

Deşi economia scade, consumul înregistrând chiar scăderi neaşteptat de mari, inflaţia fiind în continuare mare, Bursa a crescut nestingherit la nivelul principalelor acţiuni, ca şi cum companiile/băncile ar opera într-o altă economie, paralelă.

Se pare că băncile, companiile din energie, pot să obţină alte rezultate financiare versus evoluţia economiei beneficiind de poziţia de lider din piaţă, de modul cum funcţionează sectorul în care operează, de poziţiile de monopol deţinute, de creşterile de tarife din domeniile reglementate etc. Cel puţin aşa au arătat rezultatele ultimilor ani, când la nivel individual, o parte din companiile din BET au avut nişte creşteri senzaţionale.

În 2025 Transgaz, Electrica, Transelectrica, Romgaz, toate companii controlate de stat, au înregistrat nişte creşteri pe care puţini analişti, investitori şi brokeri le-au anticipat. De exemplu, Transgaz a crescut cu 181%, Electrica cu 99%, Transelectrica cu 98%, Romgaz cu 94%.

Bineînţeles că aceste creşteri nu pot fi multiplicate la nesfârşit, şi de aceea brokerii îşi avertizează clienţii, sau ar trebui să-i avertizeze, că rezultatele din trecut nu sunt o garanţie pentru viitor.

Întrebarea este dacă cum se va produce joncţiunea dintre evoluţia acţiunilor acestor companii şi economie dacă economia va recupera şi va ajunge la creşterea acestor acţiuni sau dacă aceste acţiuni se vor reaşeza la nivelul economiei.

2. Sunt sau nu supraevaluate acţiunile de la Bursa de la Bucureşti?

Din punct de vedere al analizelor, părerile sunt împărţite în privinţa evaluării acţiunilor de la Bucureşti, unele sunt considerate supraevaluate, altele nu, comparativ cu regiunea (vezi cazul Băncii Transilvania). Dacă întrebi brokerii, şi ei se miră de creşterea spectaculoasă a Bursei şi mai ales a unor acţiuni, ceea ce înseamnă că percepţia lor este de supraevaluare.

3. Retailul cumpără, investitorii de portofoliu evaluează. 

În ultimii ani, persoanele fizice (adică retailul) au devenit cumpărători mult mai activi pe Bursa de la Bucureşti, dovadă că din 2020 încoace numărul de conturi a persoanelor fizice a crescut de şase ori. Este adevărat că un sfert sunt conturile celor care au achiziţionat titluri de stat Fidelis.

Dacă retailul cumpără fără să se uite, fără să analizeze, cum se spune, atraşi de câştigurile mai mari ale trecutului şi de campaniile de marketing, ceilalţi investitori de portofoliu sunt mult analişti, mai precauţi, punând mult mai multe semne de întrebare. Dar până la urmă, Bursa se bazează mult pe percepţii, pe marketing, pe ce părere are unul sau altul despre o acţiune, niciodată nu este analiză pură, statistică. Dacă un client vrea să cumpere neapărat acţiuni sau o acţiune anume, doar n-o să-i spună un broker să nu cumpere pentru că acţiunile sunt prea scumpe.

4. Ani de zile Bursa de la Bucureşti a fost o piaţă de dividend, având în vedere că se plăteau cele mai mari dividende din Europa, ca randament.

Întrebarea care este acum e dacă cu aceste creşteri de preţ ale acţiunilor, care înseamnă o reducere a randamentului dividendelor, are loc o schimbare a modelului pieţei de la Bucureşti, din bursă de divident în bursă de creştere (sau de scădere, cine ştie).

5. Fondurile de pensii Pilon II sunt principalii cumpărători de la Bursă, ceea ce susţine cererea de acţiuni şi sunt ca o plasă de siguranţă în caz că se întâmplă ceva şi Bursa de la Bucureşti începe să scadă brusc şi accelerat.

Aproape toţi investitorii ştiu acest lucru şi de aceea nu prea le este frică că Bursa ar putea să scadă şi că nu vor mai fi cumpărători atunci când evenimentele o iau razna. Cei care au devenit acum investitori la Bursă nu au memoria trecutului şi nu ştiu ce s-a întâmplat acum 17-18 ani.

Dar fondurile de pensii Pilon II au „omorât“ lichiditatea Bursei pentru că trebuie să cumpere acţiuni şi să stea pe ele. Foarte rar Pilonul II tranzacţionează din acţiunile deţinute, pentru că nu au de ce să tranzacţioneze, încă nu au apărut instrumentele care să permită împrumuturile de acţiuni sau orice alte intrumente mai sofisticate care să permită tranzacţionarea acţiunilor deţinute de Pilonul II de pensii.

Problema este că fondurile de pensii Pilon II, plus celelalte fonduri de investiţii/fonduri mutuale nu au suficiente acţiuni pe care să le cumpere la câţi bani au şi la câţi bani le intră lunar.

Dar atâta timp cât există Pilonul II, există şi o anumită plasă de siguranţă atunci când Bursa ar vrea să scadă mai mult.

6. Păcat că Guvernul, iar acum şi guvernul Bolojan, nu se uită cu mai mare atenţie la Bursă pentru a deveni un actor şi un jucător important care să crească Bursa, astfel încât să devină şi o piaţă de unde companiile antreprenoriale româneşti ar putea să obţină finanţare.

Bursa nu este doar locul de joacă/speculaţie al unora ci este, sau trebuie să fie, cea mai importantă piaţă de finanţare pentru companiile care vor să se dezvolte, pentru antreprenorii care au idei şi viziune. Băncile ar trebui să finanţeze capitalul de lucru, iar investiţiile ar trebuie să fie finanţate de pe piaţa de capital.

Prea puţină lume, cel puţin de la nivel guvernamental, înţelege cum s-a dezvoltat Banca Transilvania prin Bursă, reuşind să devină liderul pieţei bancare. La fel sunt şi alte companii private care au obţinut finanţare de pe Bursă, pentru că dacă ar fi stat după finanţarea bancară nu ar fi ajuns niciodată unde sunt astăzi.

Încă Bursa, vânzarea pe Bursă a unor acţiuni de la companiile de stat, este percepută şi văzută ca o vânzare a ţării către străini. În loc ca statul să fie vânzător de pachete de acţiuni ale companiilor de stat şi ulterior chiar cumpărător de aceste acţiuni când piaţa scade, partidele, liderii partidelor, politicienii încă sunt prizonierii sloganului din anii ’90 Nu ne vindem ţara. Niciodată Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz şi celelalte companii de stat listate nu ar fi ajuns la evaluarea de astăzi dacă nu s-ar fi listat pe Bursă.

Iar guvernul Bolojan nu face excepţie de la această gândire.

Nu există o supraveghere şi o restructurare mai bună a companiilor de stat decât prin Bursă, acolo unde ochiul investitorului este mult mai atent la ce se întâmplă într-o companie decât ochiul acţionarului, adică al statului, adică al nimănui.

7. Succesul listării la Bursă a Cris-Tim şi Electroalfa Botoşani ar trebui să fie un exemplu pentru alte companii private să vină pe Bursă.

Foarte mulţi antreprenori români încă se uită la Bursă cu semne de întrebare, considerând că dacă s-ar lista ar veni altcineva să le preia ostil compania, aşa cum au văzut în filme. Poţi să controlezi o companie chiar şi cu 10% din acţiuni, nu este neapărat nevoie să ai 100% din capital.

Bursa dă posibilitatea antreprenorilor, celor care deţin compania, să-şi lichidizeze o parte din deţinere sau să facă rost de finanţare atunci când au nevoie să crească mai mult decât le-ar permite un nou credit bancar. Prea puţină lume s-a uitat la MedLife, la Digi, la Impact, la One şi la alte companii private, să vadă cum au făcut rost de bani prin Bursă.

În astfel de perioade, când Bursa creşte, când pe piaţă sunt bani, chiar foarte mulţi bani, antreprenorii îşi pot vinde o parte din acţiuni la un preţ mult mai mare, chiar supraevaluat, faţă de evaluările curente. Şi pentru asta este Bursa bună, să obţii un preţ mult mai mare pentru compania/acţiunea ta.

Antreprenorii români încă subestimează Bursa, capacitatea internă a pieţei de a cumpăra acţiuni, cu toate că există multe exemple de succes care s-au întâmplat în ultimii ani.

Retailul cumpără branduri, cumpără nume, cumpără poveşti, cumpără câştiguri mai mari în viitor, cumpără speranţa unei îmbogăţiri rapide.

Acestea sunt câteva teme de discuţie la ZF Capital Markets Summit 2026.

De aceea am dat titlul Conferinţei de astăzi: Bani sunt, investitori există, cerere există, cum aducem mai multe companii la Bursa de la Bucureşti.